Prima pagină » Materiale pentru inspiratie » ROLUL BĂNCII CENTRALE ÎN GESTIONAREA CRIZELOR DIN PERSPECTIVA LUI EDMUND PHELPS

ROLUL BĂNCII CENTRALE ÎN GESTIONAREA CRIZELOR DIN PERSPECTIVA LUI EDMUND PHELPS

Băncile centrale se află în epicentrul crizei financiare internaţionale. Acuzate de declanşarea crizei sau, dimpotrivă, elogiate pentru că au acţionat pentru depăşirea ei, băncile centrale trebuie să tragă concluziile care se desprind din criza mondială şi să efectueze reformele necesare. La ora actuală, când criza pare a se termina şi o nouă eră de creştere economică pare a începe, băncile centrale se confruntă cu un anumit număr de probleme.

Unul dintre economiștii care si-a exprimat opinia privind rolul băncilor centrale în gestionarea crizelor este Edmund Phelps. Acesta, bazându-se pe teoriile lui Keynes, a continuat să analizeze rolul pe care băncile centrale îl au în rezolvarea crizelor financiare.

Criza suscită o amplă şi intensă dezbatere cu privire la rolul şi responsabilităţile   băncilor centrale. Această dezbatere arată că teoria monetară şi practica băncilor centrale au rămas în urmă faţă de evoluţia sistemelor financiare din economiile de piaţă dezvoltate şi că, din această cauză, multe bănci centrale au fost nepregătite pentru a face faţă crizei financiare care a izbucnit în august 2007.

Un exemplu eclatant în această privinţă este banca centrală a SUA (The Federal Reserve System, The Fed). În perioada 2002-2005, aceasta a lăsat pieţele financiare americane în euforia creată de existenţa unui enorm excedent de lichidităţi ieftine – fără a face nicicând mare lucru pentru a combate acest fenomen.

Astfel, sub conducerea lui A. Greenspan, iar apoi a lui B. Bernanke, Fed a aplicat o politică de credit ieftin, în pofida avertismentelor pe care primul le-a lansat încă în 1986 împotriva „exuberanţei iraţionale”.

Rezultatul a fost că banca centrală a SUA a alimentat o serie de baloane speculative, mai întâi  pe piaţa valorilor mobiliare, iar apoi pe piaţa locuinţelor. Înşelată de faptul că aceste baloane nu au fost însoţite de creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor (simptomul uzual al inflaţiei), Fed a continuat să ducă o politică monetară care, ulterior, s-a dovedit  a fi mult prea laxă – fără ca şefii săi să fie conştienţi de acest pericol.

Se pune totuşi problema cum a fost posibil acest lucru. Cum de au putut face o asemenea greşeală monumentală conducătorii şi specialiştii competenţi şi bine informaţi ai celei mai importante bănci centrale din lume? Cum se face că nimeni nu prevăzut catastrofa – cu excepţia unui foarte mic număr de economişti, cum ar fi fostul economist şef al Băncii Reglementelor Internaţionale, W. White, sau profesorul N. Roubini?

Există mai mulţi factori care au făcut ca Fed să nu poată prevedea criza. Un  prim factor este de natură conceptuală: baza teoretică a politicii monetare a rămas în urmă faţă de schimbările intervenite în lume după căderea comunismului şi declanşarea mondializării.

Al doilea factor este de natură instituţională: gradul de independenţă al Fed este redus şi, spre deosebire de Banca Centrală Europeană sau Banca Angliei, banca centrală a SUA are inclusiv rol de autoritate de reglementare de supraveghere. În aceste condiţii, influenţa politică exercitată asupra Fed şi independenţa sa limitată face ca aceasta să fie predispusă să edicteze reglementări favorabile sectorului financiar şi să reacţioneze exagerat la semnalele de fragilitate venite din economia reală şi sectorul financiar.

Al treilea factor este reprezentat de un anumit număr de erori tehnice şi analitice: aplicarea greşită a „principiului precauţional”; supraevaluarea efectului exercitat asupra economiei de creşterea preţurilor; focalizarea greşită asupra aşa – numitei „inflaţii de bază” (core inflation); aprecierea eronată a amploarei ajustării macroeconomice şi financiare necesare pentru a ajunge la un echilibru extern durabil şi la o adecvată rată a economisirii interne în SUA; supraevaluarea impactului probabil al reducerii amploarei procesului de intermediere financiară asupra economiei reale; atenţia redusă acordată (mai ales în perioada de creştere a volumului creditului şi a preţurilor activelor financiare care a precedat criza) evoluţiei agregatelor monetare şi ale creditului în sens larg (M3, M4, creditul bancar, guvernamental, neguvernamental).

A patra cauză a erorilor de politică monetară comise de Fed este tendinţa de a utiliza principalul instrument de politică monetară – rata dobânzii – pentru a rezolva problemele stabilităţii financiare. Or, un asemenea procedeu este greşit, deoarece rata dobânzii de politică monetară nu este un instrument eficace pentru soluţionarea problemelor de lichiditate şi de insolvabilitate ale băncilor comerciale şi ale celorlalte instituţii financiare; pentru rezolvarea acestor din urmă probleme, există alte instrumente, mai adecvate.

Astfel, după cum arată practica Băncii Centrale Europene, Băncii Angliei şi a altor bănci centrale (inclusiv Banca Naţională a României), rata dobânzii de politică monetară trebuie folosită exclusiv pentru asigurarea stabilităţii preţurilor, în timp ce criza financiară trebuie combătută prin instrumentele de gestionare a lichidităţii oferite  de funcţia băncii centrale de finanţator de ultimă instanţă (lender of last resort) şi de funcţia de cumpărător de ultimă instanţă (market maker of last resort).

În general, băncile centrale au reacţionat rapid la apariţia crizei. Marile bănci centrale ale lumii, dar şi alte bănci centrale – mai ales din ţările în care criza s-a  manifestat foarte violent – au mers însă mult mai departe decât simpla furnizare urgentă de lichidităţi băncilor solvabile, dar temporar nelichide. Astfel, prin acordarea de subvenţii pentru capitalizarea băncilor insolvabile şi altor instituţii financiare cu probleme, acceptarea la finanţarea directă a băncii centrale a unor garanţii constituite din active nelichide, aprobarea unor derogări de la obligaţia băncilor de a constitui rezerve minime, băncile centrale au acţionat ca agent cvasifiscal al statului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: