Prima pagină » Uncategorized » ANALIZA ABILITĂŢILOR STRATEGICE FUNCŢIONALE

ANALIZA ABILITĂŢILOR STRATEGICE FUNCŢIONALE

Analiza abilităţilor strategice la nivel funcţional pune în valoare ni­ve­lul resurselor şi eficienţa cu care acestea sunt utilizate în întreprindere prin dimensiunea funcţională a competenţelor.Analiza situaţiei juridice îşi propune încadrarea întreprinderii şi a activităţilor desfăşurate în cadrul legal, după următoarele criterii:

–   cadrul legal de funcţionare (statutul, contract de societate etc.);

–   situaţia juridică a activelor fixe (legalitatea mijloacelor fixe: proprii, închiriate, date în chirie, leasing etc.; legalitatea utilizării terenurilor (proprietate, concesiune, arendă);

–   situaţia juridică a activelor intangibile (brevete, licenţe, concesiuni etc. utilizate sau acordate);

–   legalitatea activităţii de finanţare (relaţiile cu instituţii financiar-bancare, societăţi de asigurări, societăţi de consultanţă, auditori etc.);

–   legalitatea activităţii de exploatare (licenţe de exploatare, francize etc.)

–   legalitatea activităţii comerciale (relaţiile cu clienţi, furnizori, distribu­itori, consumatori finali, reglementări pentru piaţa de aprovizionare şi desfacere, licenţe de transport, import-export etc.);

–   reglementarea raporturilor de muncă (contract colectiv de muncă, con­trac­te individuale de muncă, regulament de organizare şi funcţionare, re­gu­lament de ordine interioară, relaţia cu sindicatele, protecţia muncii, res­pec­tarea reglementărilor legale în domeniu);

–   situaţia juridică a litigiilor şi arbitrajelor.

 

3.2. Analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare

 

Analiza potenţialului de cercetare – dezvoltare vizează modul de cons­ti­tu­ire a resurselor materiale, tehnice, umane, financiare necesare pentru rea­li­za­rea activităţii de cercetare-dezvoltare şi a modului în care acestea sunt u­ti­lizate prin intermediul rezultatelor obţinute.

Pentru realizarea acestor obiective se impune selectarea unor criterii după care se efectuează analiza:

  • Asigurarea resurselor: asigurarea cu personalul necesar în structura co­res­pun­ză­toa­re şi nivelul de pregătire cerut; asigurarea dotării tehnico-materiale; asigurarea bazei in­formaţionale; alocarea resurselor financiare necesare; ponderea costurilor de cer­ce­tare-dezvoltare în costurile totale ale întreprinderii; asigurarea cadrului organizatoric;
  • Utilizarea potenţialului: standardele de calitate; rezultatele obţinute: numărul de mărci, brevete, invenţii, inovaţii; ponderea produselor noi de concepţie proprie, res­pectiv a celor modernizate; ponderea tehnologiilor noi respectiv modernizate asimilate; e­fi­cienţa utilizării potenţialului.

Potenţialul de cercetare-dezvoltare poate fi un generator de com­petenţe, multe dintre ele chiar speciale. Adesea puterea unei între­prinderi este dată de eficienţa activităţii de cercetare-dezvoltare.

 

3.3. Analiza potenţialului uman

 

Analiza potenţialului uman are drept obiective aprecierea modului în care întreprinderea dispune de resursele umane necesare desfăşurării acti­vi­tăţii şi a modului în care aceste resurse sunt utilizate pentru obţinerea de a­van­taje concurenţiale.

Pentru fiecare din aceste obiective sunt formulate criterii clare de apre­ci­ere, după cum urmează:

Comensurarea resurselor umane se face din punct de vedere al asigurării lor:

–   asigurarea cantitativă cu personal: dimensionarea numărului de personalul necesar activităţii; identificarea deficitului sau surplusului de personal; fluctuaţia personalului;

–   structura personalului după diverse criterii: structura personalului şi adec­va­rea la specificul domeniului de activitate al întreprinderii;

–  calificarea personalului: calificarea personalului şi compatibilitatea com­pe­ten­ţe­lor personalului cu obiectul de activitate al întreprinderii respectiv cu cerinţele postului;

–  asigurarea la termen: asigurarea cu personalul necesar în structura şi califi­ca­rea cerută la un anumit moment dat pentru realizarea obiectivelor;

–  asigurarea cadrului de organizare a muncii;

Utilizarea resurselor umane (competenţe):

–  utilizarea extensivă: modul de utilizare şi balanţa fondului de timp de muncă;

–   utilizarea intensivă: productivitatea muncii;

–  eficienţa utilizării personalului: eficienţa utilizării personalului comparativ cu rezultatele financiare obţinute;

Motivarea şi remunerarea resurselor umane:

–  motivarea personalului: modalităţi de motivare, iniţiativa, ataşamentul faţă de în­tre­prindere, rezistenţa la schimbare, coeziunea angajaţilor, relaţiile dintre an­ga­jaţi etc.;

–  remunerarea personalului: nivelului salarizării, modul de salarizare, sistemul de recompense materiale, eficienţa costurilor cu munca vie, comparaţii pe aceste cri­te­rii cu competitorii etc.

Pentru fiecare dintre aceste criterii se poate construi un sistem com­plex de indicatori, care cuantificaţi şi trecuţi prin analiza comparativă evi­den­ţiază exis­ten­ţa sau nu a competenţelor speciale sau a pragurilor minime a competenţelor, a punctelor tari respectiv slabe.

 

3.4. Analiza potenţialului tehnic şi tehnologic

 

Analiza potenţialului tehnic şi tehnologic are drept obiective:

–        aprecierea modului în care întreprinderea dispune de resursele tehnice necesare desfăşurării activităţii,

–        evidenţierea modului în care resursele tehnice sunt utilizate pentru obţinerea de avantaje concurenţiale;

–        examinarea nivelului tehnic şi tehnologic.

Pentru fiecare din aceste obiective sunt formulate criterii de apre­ci­ere, după cum urmează:

Comensurarea resurselor tehnice se face din punct de vedere al asigurării lor:

–        asigurarea cantitativă cu resurse tehnice: asigurarea capacităţilor de producţie necesare activităţii; existenţa deficitului sau surplusului de capacitate;

–        structura resurselor tehnice după diverse criterii: structura pe categorii a echipamentelor şi adecvarea la specificul domeniului de activitate al întreprinderii;

–        asigurarea calitativă a echipamentelor: corespondenţa dintre nivelul tehnic al echipamentelor şi obiectului de activitate şi obiectivele întreprinderii; gradul de uzură morală al echipamentelor; nivelul tehnologic; compararea tehnologiilor proprii cu tehnologiile utilizate în domeniu;

–        starea echipamentelor: gradul de uzură fizică al echipamentelor; gradul de în­no­i­re al echipamentelor; flexibilitatea echipamentelor; modernizarea echipamentelor;

–        asigurarea la termen: asigurarea întreprinderii cu capacităţile de producţie necesare în structura, calitatea şi starea tehnică cerută la un anumit moment pentru îndeplinirea obiectivelor;

–        asigurarea cadrului organizatoric al producţiei: tipul de producţie realizat; modul de organizare a procesului tehnologic; compatibilitatea modulului de organizare a producţiei cu tipul de producţie;

Utilizarea resurselor tehnice (competenţe):

–        utilizarea extensivă: modul de utilizare şi balanţa fondului de timp al echipa­mentelor;

–         utilizarea intensivă: randamentul utilizării resurselor tehnice;

–         eficienţa utilizării resurselor tehnice: eficienţa utilizării resurselor tehnice comparativ cu rezultatele financiare obţinute.

Pentru a putea stabili punctele tari – punctele slabe, pentru fiecare criteriu de analiză se construiesc indicatori specifici.

3.5. Analiza potenţialului comercial

 

Analiza potenţialului comercial vizează aprecierea:

–        dimensiunii, structurii şi calităţii pieţelor de aprovizionare şi des­facere;

–        poziţiei produselor şi serviciilor oferite de întreprindere;

–        configuraţiei şi adecvării reţelelor de aprovizionare şi distribuţie;

–        potenţialului concurenţei.

Măsura în care aceste obiective sunt atinse este apreciată prin in­dicatori specifici pe niveluri de analiză:

Piaţa de aprovizionare:

–         sursele de aprovizionare – furnizorii: necesarul de aprovizionat, structura a­pro­vizionărilor, calitatea şi programarea aprovizionărilor; abundenţa/raritatea re­sur­selor; preţul resurselor; concentrarea/dispersia furnizorilor; relaţiile cu fur­ni­zo­rii: contractuale/întâmplătoare; tradiţionali/ocazionali; caracteristicile specifice pie­ţei de aprovizionare;

–        organizarea aprovizionărilor;

Piaţa de desfacere:

–        localizarea, dimensiunea, structura pieţei de desfacere: forţa de vânzare, piaţa ţintă a întreprinderii, piaţa potenţială; dimensiunea pieţei de desfacere ţintă şi potenţială; beneficiarii; gradul de acoperire al pieţei – cota de piaţă; con­cen­tra­rea/dispersia clienţilor; tipuri de beneficiari: strategici, tradiţionali, ocazionali; ca­rac­teristicile specifice pieţei de desfacere; tendinţa de dezvoltare a pieţelor de des­fa­cere; export; elasticitatea cererii la modificarea preţurilor de vânzare;

–         organizarea desfacerilor;

Concurenţa: date cunoscute despre aceştia, precum: mărimea lor, puterea financiară, factorii care determină creşterea lor, puncte forte/slabe ale concurenţilor, caracteristicile competitive ale concurenţilor şi ale produselor acestora;

Marketingul:

–         produsele oferite de întreprindere: poziţia produselor întreprinderii pe piaţa deservită; caracteristicile produsului; utilitatea produsului pentru consumatori; sensibilitatea realizării produsului la disponibilitatea forţei de muncă calificată; sensibilitatea realizării produsului la nivelul tehnic şi tehnologic; alte servicii oferite împreună cu produsul; faza ciclului de viaţă pe care se situează produsul; durata estimată a ciclului de viaţă al produsului; caracteristici ale produsului care îl pun într-o situaţie dezavantajoasă pe piaţă; calitatea service-ului;

–         preţul de desfacere: preţurile practicate de către întreprindere; competitivitatea preţurilor de vânzare; evoluţia preţurilor şi factorii determinanţi;

–         reţeaua de aprovizionare: reţeaua de aprovizionare; impactul reţelei de apro­vi­zionare asupra costurilor de intrare a resurselor materiale aprovizionate; costurile a­pro­vizionării; corespondenţă, transport, asigurări etc.;

–         reţeaua de distribuţie: reţeaua de distribuţie utilizată: proprie sau închiriată; costurile distribuţiei; relaţiile cu distribuitorii;

–        promovarea produselor: programe de promovare; activităţi de promovare; bu­getul de promovare şi publicitate; efectele promovării asupra creşterii vânzărilor.

Analiza potenţialului comercial este foarte importantă oferind puncte tari şi slabe cu efecte majore asupra întreprinderii şi fiind o bază de date foarte impor­tantă pentru formarea strategiei. Nivelul de competenţă atins în această activitate oferă baza unui avantaj concurenţial considerabil în raport cu concurenţii.

 

3.6. Analiza situaţiei financiare

 

Analiza situaţiei financiare permite aprecierea stării financiare, a performanţelor şi a potenţialului financiar al întreprinderii.

Analiza situaţiei financiare asigură stabilirea potenţialului financiar al întreprinderii prin:

–        aprecierea principalelor rezultate financiare obţinute;

–        aprecierea modului de constituire, a structurii surselor de finanţare şi a alocării resurselor financiare;

–        evaluarea bonităţii financiare a întreprinderii;

–        evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului financiar;

–        evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare;

–        examinarea randamentului financiar;

–        aprecierea riscului de exploatare, financiar şi de faliment.

Pentru fiecare din aceste obiective, abilităţile strategice sunt puse în evidenţă prin indicatori financiari specifici, analizaţi prin diverse metode şi tehnici, care se pot constitui în puncte tari şi puncte slabe.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: