Prima pagină » Uncategorized » CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

A planifica, a prevedea necesarul de finanţare şi sursele de capital posibile de mobilizat, este esenţial pentru piaţa unei întreprinderi. Întreprinderile occidentale nu întreprind nimic din punct de vedere economic, tehnic, organizatoric, etc., fără a face o „bugetare” a acestor acţiuni, indiferent de amploarea şi însemnătatea lor în activitatea generală a întreprinderii. Aceste preocupări sunt împărţite în mod firesc, de cele privind respectarea prevederilor propriului buget, evident până la limita când tocmai bugetul ar putea deveni o restricţie în creşterea eficienţei. Prin bugetare se stabilesc resursele şi responsabilităţile pe centre de activităţi specifice. Deci, bugetul reprezintă previziunea cifrată a afectărilor de resurse şi de responsabilităţi pe centre de activităţi, în vederea realizării cât mai eficiente a obiectivelor strategice ale întreprinderii.

Procesul bugetar are rolul de orienta activitatea tuturor compartimentelor spre acelaşi obiectiv: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscurilor, etc.*

 

 

DEFINIŢIE. ELEMENTE COMPONENTE

 

Toate deciziile tehnico-economice, organizatorice, adoptate la nivelul firmei au drept consecinţă afectarea echilibrului financiar existent şi fac necesar un nou echilibru, angajând în acest scop modificări în nivelul şi structura necesarului de fonduri şi a resurselor de finanţare a acestora. Realizarea noii calităţi a echilibrului financiar impune fundamentarea pe un plan superior a indicatorilor financiari prin elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli.

În scopul realizării unei gestiuni clare a patrimoniului şi controlului detaliat al alocării resurselor se întocmesc o serie de documente care cuprind informaţii amănunţite despre modificările elementelor patrimoniale.

 

 

DEFINIRE. OBIECTIVE. CERINŢE.

 

Bugetul de venituri şi cheltuieli este programul financiar al firmei cu ajutorul căruia se prevăd veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale activităţii acesteia, fondurile proprii şi cele împrumutate, relaţiile cu agenţii economici, cu salariaţii, vărsăminte la buget etc.

Pornind de la necesitatea asigurării principiilor universalităţii, echilibrului şi rentabilităţii care trebuie să se afle la baza elaborării şi executării oricărui buget prin BVC se urmăresc următoarele obiective:*

Proiectarea fluxurilor în lei/valută ocazionate de întreaga activitate pentru cunoaşterea şi ţinerea sub control a intrărilor şi ieşirilor de bani şi în final a capacităţii de a onora integral şi la timp plăţile;

Reflectarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor, proiectarea şi optimizarea capacităţii agenţilor economici de a realiza beneficii;

Desfăşurarea tuturor resurselor pentru finanţarea nevoilor de dezvoltare, a acţiunilor social-culturale, şi a altor acţiuni;

Evaluarea şi dimensionarea relaţiilor băneşti ale agenţilor economici cu salariaţii proprii, cu bugetul de stat, cu băncile, cu furnizorii, cu alte persoane fizice sau juridice în calitate de debitori sau creditori;

Proiectarea evoluţiei patrimoniului administrat de agenţii economici prin reflectarea modificărilor ce se estimează în evoluţia şi structura lor.

Bugetul de venituri şi cheltuieli ca urmare a acestor obiective cuprinde două secţiuni importante: programul de producţie, iar bugetul trebuie elaborat într-o strânsă corelaţie asigurându-şi în felul acesta următoarele cerinţe vizând realizarea gestiunii economice şi autonomie financiară:

Agenţii economici pentru a putea obţine profit trebuie să asigure cu venituri provenite din activitatea lor toate cheltuielile;

Determinarea incorectă a profitului realizat din propria activitate prin subevaluarea veniturilor şi „umflarea” cheltuielilor se sancţionează drastic de legislaţia financiară;

În buget nu pot fi înscrise şi aprobate cheltuielile fără stabilirea resurselor din care urmează a fi finanţate;

Eventualele subvenţii de la bugetul de stat se acordă numai în cazurile prevăzute de lege şi în limitele aprobate;

Creditele bancare se prevăd în buget numai în limitele şi în condiţiile legale şi numai după negocierea cu băncile.

Macheta B.V.C. pentru regii autonome şi societăţi comerciale conţine o serie de elemente denumite secţiuni

În procesul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor, bugetul reprezintă un instrument de analiză şi control, implicit de asigurare a echilibrului financiar al firmei. Convergent şi complementar bugetului se organizează un sistem de contabilizare prin care se urmăreşte şi se controlează în ce măsură realizările efective corespund cu cele planificate, iar pe această bază se fundamentează decizia de corecţie. În felul acesta, prin buget, ca instrument de conducere, se realizează integrarea activităţilor de planificare, control, urmărire a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare.

O altă trăsătură a bugetului este şi aceea că pe baza lui se asigură coerenţa activităţilor şi structurilor organizatorice ale firmei pe linia creşterii rentabilităţii şi economisirii resurselor. Analizat din acest punct de vedere, bugetul leagă pe plan financiar verigile componente ale firmei în vederea gospodăririi eficiente a fondurilor materiale şi băneşti, respectiv a obţinerii rezultatelor maxime. Această capacitate a bugetului se întemeiază pe faptul că orice întemeiere de plan sau obiectiv angajat de aceste verigi, inclusiv de către firma luată în ansamblu; trebuie să asigure nivelul de eficienţă şi rentabilitate dimensionate prin buget. Totodată, din punct de vedere metodologic, prin natura şi forma valorică de exprimare a indicatorilor financiari, bugetul permite reflectarea sintetică a tuturor fenomenelor şi proceselor economice oricât de variate ar fi ele.

Modalităţile prin care bugetul realizează conţinutul activităţilor şi structurii organizatorice din cadrul firmei este aceea a descentralizării. Fiecare activitate sau după caz structură organizatorică internă a firmei este considerat un centru de venituri şi cheltuieli sau de gestiune la nivelul căruia se planifică pe o anumită perioadă obiectivele financiare, se alocă resursele necesare şi se organizează controlul bugetar. Totodată firma, în ansamblul său, reprezintă un centru de venituri şi cheltuieli care intră în relaţii economico-financiare cu mediul extern.*

Fiecare centru de venituri şi cheltuieli este investit cu autoritatea şi responsabilitatea necesară gestiunii resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor financiare ce revin din bugetul general al firmei. De fapt, factorul care a impulsionat utilizarea bugetului ca instrument de conducere, a constituit-o necesitatea creşterii eficienţei diverselor activităţi sau structuri organizatorice în condiţiile sporirii complexităţii procesului de obţinere a beneficiilor. Ori, prin bugetarea activităţii centrelor de venituri şi cheltuieli se planifică, se coordonează şi se controlează mişcarea variabilelor structurale ale firmei, în vederea potenţării contribuţiei lor la creşterea eficienţei şi la economisirea resurselor alocate.

Generalizând, se poate aprecia, că, bugetul în calitatea sa de instrument al conducerii activităţii economico-financiare are următoarele elemente specifice:

Integrarea activităţii de planificare, evidenţă şi control a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor;

Descentralizarea procesului de conducere prin împărţirea activităţii firmei pe centre interne de venituri şi cheltuieli;

Investirea fiecărui centru cu autoritate şi responsabilitate în gestiunea resurselor alocate pentru realizarea obiectivelor financiare defalcate;

Abordarea activităţii fiecărui centru prin prisma relaţiei dintre cheltuieli şi venituri, iar pe această bază antrenarea lui la creşterea activităţii firmei şi economisirea resurselor

În ţara noastră bugetul este conceput şi utilizat de dată relativ recentă ca un instrument de conducere a activităţii economico-financiare. Implementarea lui în sistemul de gestiune a avut loc pe fondul unor măsuri generate de aplicarea noului mecanism economico-financiar. Scopul introducerii B.V.C. îl constituie folosirea cât mai intensă a pârghiilor economico-financiare în activitatea firmei, sporirea răspunderilor colective în gospodărirea fondurilor şi întărirea disciplinei financiare precum şi creşterea eficienţei economico-financiare.

 


* Vintilă, G.: Gestiunea economico-financiară a întreprinderii, Bucureşti, (1997).

* Ristea, M., Zara, Ş.: Bugetul în conducerea întreprinderii, Bucureşti (1984).

*Iacob, C.: Contabilitatea  gestiunii interne a unităţilor economice, Craiova (1994).

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: