Acasă » Uncategorized » SISTEMUL PREŢURILOR ÎN ROMẦNIA

SISTEMUL PREŢURILOR ÎN ROMẦNIA

Una din trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă este formarea liberă a preţurilor iar necesitatea liberalizării preţurilor este justificată pentru asigurarea propriu-zisă a condiţiilor de înfăptuire a programului trecerii la economia de piaţă, prin eliminarea următoarelor aspecte negative şi anacronice din viaţa economică şi socială a ţării:

a)    Eliminarea disfuncţionalităţii din domeniul preţurilor,

b)   Înlăturarea anacronismului creat în funcţionarea mecanismului, în urmărirea procesului de formare a preţurilor prin reflectarea valorii în structura organizatorică a activităţii economice pe componente ale acesteia.

c)   Exprimarea prin preţuri a procesului valoric al formării şi repartizării veniturilor  în economie, a conexiunii dintre preţuri şi sistemul financiar

d)  Racordarea nivelului şi evoluţiei preţurilor interne la preţurile mondiale

Sistemul de preţuri creat în România are trăsăturile specifice economiei de piaţă  ,

distingându-se două mari structuri:

–       preţurile mărfurilor şi serviciilor, care cuprind preţurile factorilor de producţie şi preţurile bunurilor şi serviciilor obţinute pe seama factorilor de producţie;

–       preţurile speciale (dobânda, salariul, preţul pământului), care implică sectoare specifice de activitate, iar evoluţia lor distinctă este determinată de piaţă sau de reglementări juridice.

Preţurile mărfurilor şi serviciilor se pot grupa în următoarele categorii:

a)        în funcţie de sfera de aplicare, categoriile fundamentale pentru preţuri ale producătorilor, comercianţilor şi pentru transferul (circulaţia) produselor între unităţile aceleiaşi firme în procesul cooperării: preţurile cu ridicata ale producătorilor; preţurile de comercializare (en gross şi en detail); preţurile de transfer;

b)        în funcţie de formarea în mecanismul pieţei, preţurile pot fi preţuri de ofertă (preţuri de catalog, preţuri de cotaţie la bursă, preţuri de deviz ş.a.) şi preţuri efective (preţuri de contract, preţuri de licitaţie, preţuri de bursă, preţuri de consum).

  • Cotaţiile de bursă se stabilesc şi se utilizează la mărfurile fungibile, ce se caracterizează prin omogenitate şi mică variaţie a parametrilor valorii de întrebuinţare: petrol, cereale, zahăr, bumbac, cafea, cacao, metale neferoase, ulei, cauciuc natural.

Mecanismul de formare a acestor preţuri prin bursă constă în stabilirea punctului de echilibru valoric dintre totalitatea ofertelor şi totalitatea cererilor prezentate de către vânzători şi cumpărători, direct sau prin reprezentanţi, în orele de funcţionare a bursei.

Preţurile astfel stabilite se afişează de către persoane autorizate, respectiv agenţii de bursă.

Există o multitudine de preţuri la niveluri de preţ cu care se operează la bursă:

  • preţuri de ofertă şi preţuri de cumpărare;
  • preţuri la livrările imediate şi
  • preţuri la livrările la termen (oscilaţiile preţurilor de cotaţie de bursă în funcţie şi până la termenul de livrare sunt folosite în scopuri speculative).

Cotaţiile pot fi   :

–  efective se stabilesc pe baza tranzacţiilor ce se încheie în mod efectiv în perioada considerată. Nivelul acestora influenţează puternic şi preţul altor produse (similare, substituibile, complementare etc.).

–     nominale sunt stabilite pentru produsele care în mod obişnuit sunt cotate la bursă dar pentru care, în perioada considerată, din lipsă de cerere sau ofertă, nu se încheie tranzacţii.

Când pentru un produs nu se încheie tranzacţii la bursă o perioadă scurtă de timp (1-3 zile), se porneşte să se coteze din nou de la ultima cotaţie efectivă înregistrată la închiderea bursei.

Dacă intervalul fără tranzacţii este mai mare, ca punct de plecare se consideră, de asemenea, ultimul nivel al cotaţiei efective dar corectat în raport cu modificările de preţ înregistrate la produsele similare care au fost cotate în perioada considerată.

  • Preţurile de licitaţie :

se stabilesc prin licitaţii organizate în cadrul unor organizaţii comerciale sau în centre comerciale tradiţionale ,

–   se stabilesc şi se aplică la vânzarea (exportul) unor mărfuri generale, cu grad mare de perisabilitate, la care se formează stocuri mari în intervale scurte de timp (fructe, peşte proaspăt etc) sau la cumpărarea (importul) unor echipamente de investiţii (maşini, utilaje, instalaţii complexe) pentru efectuarea unor lucrări de construcţii-montaj, obiecte de artă etc.

Preţurile de licitaţie, spre deosebire de cotaţiile de bursă, au o serie de avantaje:

  1. regulamentul de licitaţie este stabilit de către organizatori, făcut cunoscut cumpărătorilor şi vânzătorilor prin publicitate;
  2. grăbesc desfacerea mărfurilor perisabile sau cu stocuri mari;
  3. permit organizarea unor pieţe ad-hoc pentru contractarea prin competiţie şi în mod avantajos a unor lucrări şi echipamente de investiţii importante pentru creşterea economică.

Preţurile de licitaţie se pot forma prin :

ü      metoda preţului minim de strigare, stabilit de vânzător în acord cu societate de licitaţie care cunoaşte tendinţa pieţei ,

ü       metoda de scădere a preţului când preţul este maxim, acesta fiind redus succesiv până când cumpărătorul îşi manifestă acceptul faţă de preţ. Primul cumpărător care şi-a exprimat acceptul pentru preţul dorit de vânzător devine proprietarul mărfii.

  • Preţul de tranzacţie sau negociat se stabileşte prin tratative între parteneri, pentru fiecare partidă de mărfuri ce face obiectul contractării şi va fi consemnat în contract, pentru evaluarea în sumă absolută, totală a tranzacţie.

Evaluările se fac pe baza :

–          documentaţiei tehnice privind produs şi

–           nivelul preţurilor practicate de firmele concurente.

Un rol important în evaluare îl au parametrii tehnici, calitativi şi economici ai produsului, precum şi o serie de factori indirecţi (nivelul cotaţiilor de bursă, condiţiile de livrare şi plată, volumil tranzacţionat, tradiţia în afaceri etc.).

  • Preţul de listă sau catalog are următoarele caracteristici :
    • se stabileşte de către producători pe baza analizei cheltuielilor de producţie şi în comparaţie cu preţurile firmelor concurente
    • Se scriu în cataloage
    • se comunică cupărătorilor petenţiali
    • Se aplică mărfurilor fabricate într-o largă gamă sortimentală şi tipodimensională, cu parametrii tehnico-economici uşor măsurabili, ca: laminate, ţevi, motoare electrice, pompe, maşini agricole, autovehicule.

Elasticizarea nivelului preţurilor de vânzare se realizează prin diferenţierea sortimentală şi prin acordarea de bonificaţii sau majorări în funcţie de fluctuaţiile pieţei.

O variantă a preţului de listă este preţul afişat, practicat sub forma preţului de monopol, stabilit pe poziţii de forţă economică, de către organisme internaţionale ale producătorilor şi exportatorilor (exemplu, OPEC), fără participarea cumpărătorilor.

  • Preţul de acord are la bază acorduri internaţionale încheiate pe produse între ţările exportatoare şi ţările importatoare  , se  aplică la mărfurile cu pondere mare în schimburile internaţionale.

Conform celor prezentate putem defini următoarele categorii de preţuri:

1)        preţurile cu ridicata ale produselor industriale , la care acestea circulă între agenţii economici, indiferent de forma de proprietate a acestora; nivelul preţurilor se stabileşte prin negociere şi conţine, de regulă, pe lângă contravaloarea cheltuielilor de producţie, justificate economic, un profit stimulativ.

2)        preţurile mărfurilor din import stabilite ca atare sau formate pe baza preţurilor externe în valută, exprimate la cursul de schimb valutar în vigoare, la care se adaugă, după caz, taxele vamale, accizele, taxa pe valoarea adăugată, comisionul cuvenit societăţii de export-import sau marja importatorului .

În acest plan, pentru a obţine cel mai favorabil preţ extern de import, comparabil cu cele practicate curent pe piaţa mondială se are în vedere fundamentarea acestuia, prin negocieri purtate pe baza a cel puţin 3 oferte sau organizarea şi participarea la licitaţii internaţionale.

Preţul cu ridicata la intern al mărfurilor din import se formează cu unele particularităţi , cum sunt:

– Pentru agenţii economici importatori de materii prime şi materiale, combustibil şi energie destinate producţiei, precum şi de piese de schimb, ansamble şi subansamble, maşini, utilaje şi instalaţii complexe, preţurile se formează pe baza preţurilor externe în valută, transformate în lei, la cursul în vigoare, la care se adaugă, după caz, taxele vamale (TV), alte taxe (AT), impozitul indirect (I) şi comisionul (CO)  cuvenit societăţii de import-export:

PR = VtxCS + TV + AT + Co + I

Dacă pe parcurs extern se efectuează şi alte cheltuieli necuprinse în preţul extern, acestea se iau în considerare prin transformarea în lei, conform aceleiaşi reguli.

Bunurile de consum presupun folosirea la intern a unor preţuri cu amănuntul (PA), formate pe baza valorii de tranzacţie (Vt) în valută, franco-frontiera română transformată în lei la cursul de schimb în vigoare (CS), la care se adaugă taxele vamale (TV) şi alte taxe, comisionul societăţii de import-export (Co), adaosul societăţilor comerciale pentru desfacerea cu amănuntul (adaosul comercial) (AC), impozitul indirect (I):

PA =VtxCS + TV + Co + AC + I

Notaţiile din formulă simbolizează:

PR = preţul cu ridicata;

PA = preţul cu amănuntul;

Vt = valoarea de tranzacţie;

CS = cursul de schimb valutar;

TV = taxa vamală;

Co = comisionul societăţii de import-export sau marja importatorului;

AC = adaosul comercial;

I = impozitul indirect.

 

3)        preţurile produselor destinate exportului, care se stabilesc incluzând toate cheltuielile efectuate pentru :

–       producerea, pregătirea, transportul până la graniţă sau la bordul vasului de încărcare,

–       comisionul societăţii de import-export;

Preţul intern de producţie este un preţ negociabil iar preţul real stabilit prin contract este un preţ al pieţei mondiale şi se exprimă în valută ,  în practica internaţională se folosesc mai multe metode pentru stabilirea preţurilor de export :

I.      Metoda adăugării la cost care include însumarea :

 

–           costurile de fabricaţie;

–          costurile administrative;

–          costurile de cercetare-dezvoltare;

–          costuri suplimentare;                                                                          preţ final

–          costurile de expediere;

–          taxele vamale;

–          adaosurile unităţilor de producţie;

–          marja de profit.

 

Metoda adăugării la cost prezintă câteva inconveniente

–          ignoră cererea şi concurenţa din cadrul pieţelor vizate,

–           este deseori bazată pe evaluări denaturate ale costurilor. Suplimentar apare cercul vicios: preţurile sunt bazate pe costuri, acestea sunt bazate pe volumul vânzărilor, iar acesta din urmă se bazează pe costuri.

Metoda adăugării la costuri este justificată numai dacă costul informaţiei asupra cererii şi costurile administrative ale aplicării unei politici de preţ bazate pe cerere depăşesc profitul obţinut prin această abordare. O alternativă este considerată politica de preţuri ca un element al strategiei în măsură să contribuie la atingerea altor obiective majore, cum ar fi obţinerea unei ponderi sporite pe piaţă, creşterea rezultatelor pe termen scurt sau lung ale investiţiilor sau prevenirea intrării concurenţei pe piaţa respectivă prin fixarea unor preţuri scăzute, joase.

II.          Metoda bazată pe preţuri competitive.

Preţuri competitive pot fi determinate numai prin examinarea nivelului preţurilor pentru produse similare pe pieţele considerate. Dacă aceste niveluri de preţ au fost stabilite, preţul de bază poate fi determinat considerând următoarele etape:

–          estimarea cantităţilor cumpărate la diferite preţuri;

–          estimarea costurilor marginale şi totale pentru a atinge volumele de vânzare preconizate;

–          selectarea preţului care aduce contribuţia cea mai mare la profit.

Preţul de bază poate fi determinat după evaluarea întrgului context al pieţei. Lungimea canalelor de distribuţie şi caracteristicile acestora vor afecta preţurile finale şi costurile de producţie apărute din necesităţile de adaptare la piaţa vizată vor afecta costul de bază.

Estimarea cererii trebuie să ţină cont de activitatea produsului, iar măsurarea acestei activităţi poate necesita teste experimentale de piaţă. Aceasta poate fi costisitoare, iar rezultatul este supus erorii. Pe unele pieţe internaţionale potenţialul pieţei este prea mic pentru a justifica cele mai simple cercetări de marketing astfel încât, estimarea cererii trebuie bazată pe opiniile organizaţiilor internaţionale şi a speciliaştilor în comerţ.

III.          Metoda bazată pe exploatarea vânzărilor pe pieţele similare.

Uneori cererea poate fi estimată prin exploatarea vânzărilor de pe pieţele considerate similare pieţei vizate.

Cu toate acestea , de obicei, costurile marginale nu sunt disponibile iar pentru a le obţine este necesară analiza operaţiilor de producţie în vederea identificării costurilor fixe şi a celor variabile . Când producţie poate fi crescută fără creşterea costurilor fixe, costurile variabile sunt singurele costuri adiţionale.

Selectarea celui mai profitabil preţ depinde de perioada de timp pentru care s-a făcut estimarea.

IV.       Metoda determinării preţului extern pe baza preţului pe unitatea de

materie primă realizat de concurenţă.

Relaţia de cuantificare este:

 

în care:

Pex = preţul produsului exportat;

Pcc = preţul practicat de concurenţă;

cota/100 = expresia diferenţierii complexităţii produsului exportat faţă de produsul concurenţei.

Această metodă se foloseşte pentru produse apropiate din punct de vedere al parametrilor tehnici şi economici, pentru maşini, utilaje, construcţii metalice, piese de schimb, roţi dinţate etc.

V.      Metoda determinării preţului extern pe baza preţului de concurenţă şi a parametrilor tehnici calitativi , etapele de aplicare a metodei fiind:

–          se înscriu într-un tabel comparativ parametrii principali şi preţul practicat de concurenţă actualizat;

–          se raportează fiecare parametru al produsului concurenţei la parametrii produsului pentru export şi se obţin coeficienţii tehnici de corectare a preţului;

–          cu ajutorul coeficienţilor se determină preţul produsului destinat exportului în raport cu preţurile practicate de concurenţă .

Dacă există mai multe firme concurente se calculează un preţ mediu de export, prin aducerea preţurilor concurenţei la nivelul coeficientului de corectare.

Coeficientul de corectare (Kj) al preţurilor firmelor concurente se calculează ca medie aritmetică a raporturilor dintre dimensiunile parametrilor:

în care:

n reprezintă numărul de parametrii:

în care:

Pex             = preţul mediu de export;

Pccj            = preţul firmei concurente;

Kj   = coeficientul de corectare a preţului de concurenţă;

m = numărul de firme concurente.

VI.      Determinarea preţului pe baza nivelului cererii externe.

Modificarea preţurilor în funcţie de cerere nu mai depinde de costuri  iar aplicarea metodei are în vedere :

  • oscilaţiile cererii, conform cărora preţul urcă sau coboară
  • fixarea preţului şi în funcţie de diversitatea clienţilor, calitatea produsului, locul şi momentul vânzării.

Relaţia de calcul este:

în care:

r = rata modificării preţurilor;

c = cererea pe termen scurt;

x = oferta curentă;

v = vânzările;

a = coeficientul de dezechilibru între cerere, ofertă şi vânzări.

Concret, se are în vedere ca :

–          preţul să fie cel mai avantajos în raport de conjunctura pieţei mondiale din momentul negocierii şi cu preţurile produselor comparabile ale concurenţei,

–          echivalentul în lei la cursul în vigoare al preţului în valută, franco-frontiera română, să asigure acoperirea preţului intern complet de export, comisionul societăţii comerciale de export-import, după caz, alte cheltuieli de export.

Preţul intern al produselor de export cuprinde următoarea structură:

a)      cheltuieli materiale, defalcate pe principalele subgrupe (CMAT): materii prime şi materiale, produse din colaborare, materii recuperabile (se scad), combustibil şi energie, amortizare, reparaţii şi întreţinerea utilajelor;

b)      (S) cheltuielile cu salariile;

c)      CAS plus contribuţia pentru ajutorul de şomaj (AŞ);

d)     impozite, taxe şi alte cheltuieli prevăzute de lege (I);

e)      profitul (p);

f)       preţul intern (PI)

g)      cheltuieli suplimentare de export (CSE), din care, evidenţiat separat, cele de transport şi cele cu ambalajul pentru export (neînglobate în preţul intern).

PICE = (CMAT + S + CAS + I + p) + CSE = PI + CSE

Deoarece preţul intern complet de export se calculează franco-frontiera română (FOB), cheltuielile de transport pivind exportul se includ în preţul complet de export numai în limita celor făcute până la frontiera română sau bordul vasului în portul românesc de încărcare, de la punctul de expediere (producător, vânzător) ca punct de plecare.

Preţul extern de export :

  • este inclus în contractul internaţional de vânzare a mărfii
  • exprimă preţul în valută obţinut pe piaţa mondială
  • sunt influenţate de condiţiile de livrare adoptate de părţi:

–          franco-frontiera română, vânzătorul suportă transportul intern, pe teritoriul ţării, până la frontiera română;

–          FOB (pentru livrări mai mari) marfa devine prioritatea cumpărătorului după încărcarea mărfii la bordul vasului, acesta suportând cheltuielile de transport pe parcurs extern şi asigurarea;

–          CIF, vânzătorul suportă cheltuielile de transport şi asigurare;

–          CAF, vânzătorul suportă cheltuielile de transport extern, dar nu şi asigurarea mărfii.

Indiferent de condiţiile de livrare, calculele de eficienţă ale activităţii de export se fac având în vedere preţul extern de export adus în condiţii FOB (franco-frontiera română). Din acest punct de vedere, din preţul de contract încheiat în condiţiile CAF sau CIF se scad pe rând elementele adăugate: cheltuielile de asigurare şi/sau cheltuielile cu transportul pe parcursul extern astfel:

 

PE FOB = PE CAF – Ch T

PE FOB = PE CIF – (Ch T + A),

unde:

PE FOB = preţul extern în valută, în condiţia de livrare FOB;

PE CAF = preţul extern în valută, în condiţia de livrare CAF;

PE CIF = preţul extern în valută, în condiţia de livrare CIF;

Ch T           = cheltuielile de transport pe parcurs extern, efectuate d epartea română;

A         = cheltuieli de asigurare pe parcurs extern, evaluate în devize ca şi preţul extern, efectuate de partea română.

În consecinţă, preţul extern de export efectiv poate fi adus în condiţia franco-frontiera română pentru a putea fi comparat cu preţul complet de export intern, deci pentru a asigura comparabilitatea în calculele de eficienţă.

La exporturile pe termen lung , pentru a preîntâmpina pierderile datorate modificărilor de preţ (mai ales la materiile prime, energie şi costul forţei de muncă încorporată în produs), practica comerţului internaţional a consacrat două metode de combatere a acestui risc şi anume :

  1. Prima metodă are în vedere includerea în preţul de ofertă şi în contractul extern a unei marje asiguratorii care urmăreşte realizarea în timp a echivalenţei dintre cheltuielile efectuate la un moment dat şi cele efectiv încasate după un interval mai mare d etimp. Se utilizează modelul factorului de utilizare în funcţie de coeficientul anual de erodare a capitalului, rata inflaţiei, etc.
  2. A doua metodă presupune includerea în contractul extern a unor clauze de revizuire sau ajustare a preţurilor.

Formula generală elaborată de comisia economică ONU pentru Europa pentru contractele ce au ca obiect exportul de instalaţii complexe este:

unde:

P1 = preţul final efectiv ca preţ revizuit;

P0 = preţul instalaţiei complexe la data încheierii contractului;

a,b,c = ponderea părţii fixe a preţului produsului, a materiilor şi a salariilor în preţul produsului;

M0, M1 = preţul materialelor în momentul contractării, respectiv al livrării;

S0, S1 = preţul manoperei la data contractării şi respectiv al livrării.

Corectarea preţului cu un indice de erodare a preţului se aplică mai ales la costul

materiei prime sau la costul altui element încorporat în produs după modelul:

 

unde:

P1 = preţul corectat după aplicarea cauzei de actualizare;

P0 = preţul la momentul încheierii contractului;

p1 = costul elementului încorporat în produs, utilizat la actualizare în momentul încasării;

p0 = costul elementului încorporat în produs, utilizat la actualizare în momentul contractării.

Utilizarea ratei medii de creştere a preţului produsului:

P1 = P0(1+Ke)n ,

unde:

P0 = preţul la contractare;

P1 = preţul la ajustare;

Ke = coeficientul de escaladare a preţului;

n = numărul de ani între contractare şi încasare.

Eficienţa exportului pentru furnizor se poate aprecia prin raportarea preţului intern complet de export, în lei, la preţul extern în valută , iar când valoarea raportului este egală sau mai mică decât cursul în vigoare al leului faţă de valuta respectivă eficienţa este pozitivă .

4)        preţurile de deviz folosite pentru determinarea preţurilor lucrărilor de construcţii-montaj şi a celor pentru reparaţiile în construcţii în cadrul obiectivelor de investiţii;

5)        preţurile cu amănuntul stabilite şi aplicate la :

  • desfacerea produselor şi executarea lucrărilor de construcţii către populaţie,
  • livrările prin reţeaua comerţului cu amănuntul către agenţii economici, indiferent de forma de proprietate .

Nivelul acestor preţuri cuprinde:

–  preţul cu ridicata negociat;

–  adaosul comercial, destinat acoperirii cheltuielilor obiectiv necesare pentru desfacerea mărfurilor şi asigurării unui profit stimulativ pentru agenţii economici cu activitate comercială;

–   taxa pe valoare adăugată.

Dacă produsele circulă mai întâi prin intermediul comerţului de gros, se stabilesc pornind de la preţuri de gros, după regula caracteristică includerii adaosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată .

6)        tarifele pentru serviciile prestate agenţilor economici şi populaţiei, stabilite după regulile generale ale formării preţurilor.

În ansamblul lor, preţurile şi tarifele care funcţionează în cadrul acestor categorii pot fi:

–       preţurile libere, formate prin negociere şi stabilite prin contractele încheiate între agenţii economici sau afişate pentru mărfurile expuse pentru vânzare sau pentru care se face publicitate în scopul vânzării. Acestea reprezintă majoritatea preţurilor;

–       preţuri fixe, care se stabilesc de către guvern sau organe împuternicite de acesta. Ele se aplică la nivelul respectiv pe întreg teritoriul ţării de către regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat;

–       preţuri limită , limitele se stabilesc sub formă de plafoane, ca :

 

 

 

nu pot fi depăşite de nivelul preţurilor libere

  • limite maxime

se aplică la produsele de foarte mare importanţă  pentru consumul populaţiei

 

se situează sub preţul de echilibru

 

sub care nu se permite stabilirea şi  aplicarea preţurilor la tranzacţiile comerciale

  • limită minimă

( preţuri prag )

 

se situează deasupra preţului de echilibru

 

 

Preţurile fixe şi limită se prezintă în sistemul preţurilor ca o excepţie de la regula generală a formării preţurilor prin negocierea între producători şi beneficiari, pe baza acţiunii conjugate a cererii şi ofertei, în condiţiile concurenţei libere şi reale. Ele se referă la următoarele situaţii:

–    preţurile resurselor de bază ale economiei, pentru care trebuie dusă o politică de protejare şi folosire raţională de către toţi agenţii economici;

–   preţurile şi tarifele unor produse şi servicii de importanţă strategică pentru economia naţională;

–   preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor subvenţionate temporar de la bugetul statului;

–   preţurile acelor produse care fac obiectul sarcinilor de livrare stabilite prin balanţe, ambalajele cu care se desfac produsele preambalate, precum şi preţurile de recuperare a acestora de la populaţie, chiar dacă sunt executate de cel puţin trei agenţi economici.

În toate aceste situaţii, preţurile şi tarifele se stabilesc de către guvern sau de către organele împuternicite de acesta, prin negocieri cu agenţii economici.

În sistemul preţurilor se stabilesc şi funcţionează:

–  preţuri fără TVA, care echivalează cu cifra de afaceri pe produs, ca preţuri ale unităţilor producătoare sau comerciale, remunerând costurile şi profitul. Ele nu cuprind TVA, fiind însă baza de calcul a TVA care se formează în stadiul respectiv, ca TVA aferentă acestor preţuri, denumită TVA colectată.

Preţurile fără TVA sunt preţuri ale factorilor de producţie sau preţuri ale bunurilor aflate în stadii intermediare ale circuitului economic al acestora;

–   preţuri cu TVA, ca preţuri de facturare, şi, deci, de cumpărare, plătite de cumpărători, cuprinzând şi TVA colectat pe traseul parcurs de produs de la materia primă la produsul cu destinaţie finală. Nivelul TVA aferent fiecărui stadiu (agent economic) se calculează prin diferenţa dintre TVA colectată (aferentă preţului de vânzare) şi TVA achitată la intrări, la preţul de cumpărare facturat de furnizor.

Preţurile de detaliu include TVA, iar consumatorul final (populaţia) este suportatorul real al acestei taxe. Preţurile cu TVA sunt preţurile de cumpărare ale suportatorilor acestui impozit. Ele sunt denumite preţuri cu amănuntul.

 

Formarea preţurilor cu ridicata ale producătorilor sau importatorilor

Preţurile cu ridicata sunt:

Ø      preţurile de vânzare de către întreprinderile producătoare de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, instalaţii, piese de schimb, produse agroalimentare, bonuri de consum industriale, plătite de către agenţii economici cumpărători .

Ø      sunt preţuri folosite la desfacerea produselor respective altor unităţi în scopul prelucrării, al utilizării sau revânzării lor.

  • preţuri practicate în tranzacţiile comerciale dintre agenţii economici , fiind preţuri libere, ele sunt negociabile.

Nivelul şi structura preţurilor cu ridicata se formează în contextul reglementărilor legale, astfel:

a)   la materiile prime de bază, combustibili, energie şi principalele resurse naturale, preţurile se stabilesc la nivelul preţurilor mondiale. Nivelul lor se adaptează în funcţie de tendinţa de durată a evoluţiei preţurilor externe, de modificările intervenite în structura cererii şi ofertei, a cursului de schimb valutar, de rezultatul negocierilor cu agenţii economici.

PR = PM,

în care:

PR = preţul cu ridicata;

PM = preţul mondial.

b) la materiile prime, piesele de schimb, ansamble, subansamble, maşini, utilaje, instalaţii complexe destinate producţiei şi investiţiilor provenite din import, preţurile se formează prin transformarea în lei a preţului extern franco fontiera română pe baza cursului valutar în vigoare, adăugându-se cheltuielile de transport şi asigurare pe parcurs extern, comisionul vamal, taxele vamale, comisionul cuvenit societăţii de export-import, taxa pe valoarea adăugată se calculează la facturare:

PR facturat = [(PEFFR + CTA + CID) CSV + TV + CV + MI] + TVA,

în care:

PEFFR = preţul extern franco frontiera română

CTA = cheltuieli de transport şi asigurare externă

CID = cheltuieli de încărcare-descărcare

CSV = cursul de schimb valutar lei/$

TV = taxa vamală de import

CV = comision vamal

MI = marja societăţii comerciale de import-export

TVA = taxa pe valoare adăugată.

Aceste preţuri se facturează cu TVA, cu excepţia celor prevăzute a fi scutite.

c) pentru toate catergoriile de produse, lucrări şi servicii pentru care furnizorii datorează statului TVA, preţurile de facturare se formează prin includerea, alături de preţul care revine producătorilor, a impozitului respectiv, adică:

PR facturat = PP + TVA

La produsele nominalizate în lista anexă a legii privind accizele în formarea preţurilor şi în baza de determinare a TVA sunt cuprinse şi accizele:

PR facturat = PP + Acc + TVA

Formarea preţurilor de comercializare

Preţurile de comercializare sunt:

–          preţuri de gros

–          preţuri de detaliu sau cu amănuntul.

Preţurile de gros se aplică la desfacerea produselor în cantităţi mari, de către societăţile comerciale specializate pentru desfacerea mărfurilor en gros. Unităţile comerciale cu ridicata cumpără de la producătorul intern sau din import bunurile plătite la preţul cu ridicata, inclusiv TVA, şi vând en gros mărfurile respective la un preţ de comercializare (PG), în care se include adaosul comercial sau comisionul dimensionat astfel încât să-şi asigure acoperirea cheltuielilor de circulaţie, să obţină un profit, la care se calculează TVA:

PG facturat = PR fără TVA + ACG + TVA

în care:

PG = preţul de comercializare de gros

PR = preţul cu ridicata, fără TVA

ACG = adaos comercial al angrosistului

TVA = TVA colectat

La fel se formează şi preţurile cu amănuntul, după cum unităţile comerciale cu amănuntul se aprovizionează cu mărfuri direct de la producător sau de la unităţi comerciale en gros:

PA = PG fără TVA + ACA + TVA colectat

sau, direct:

PA = PR fără TVA + ACA + TVA colectat

în care:

PA = preţul cu amănuntul

ACA = adaos comercial al detailistului.

Pentru unităţile de alimentaţie publică, pentru produsele preparate în bucătăriile şi laboratoarele proprii, preţul de comercializare include, de asemenea, şi TVA.

Nivelul adaosului comercial se stabileşte liber de către comercianţi odată cu nivelul preţului de vânzare (comercializare).

Actualul sistem de preţuri se prezintă din punct de vedere structural, aşa cum rezultă din schemele şi figurile urmatoare:

Fig                   Structura preţului unui bun de  consum de producţie internă,

În drumul parcurs de la producător la populaţie

  TVA

colectat

 
        TVA

colectat

    Adaos

comercial

 
  TVA

colectat

    Adaos

comercial

    Pret

de

cumparare

 
  Acciza     Pret

de

cumparare

     
  Profit Pret

facturat

  Pret

de

gros

Pret

de

factura

Pretul

cu

amanuntul

  Cost          
    Pret cu

ridicata

     
           
           
           
  PRODUCĂTOR     ANGROSIST     DETAILIST  

 

 

Fiecare element structural are locul bine definit în preţ, în vecinătatea unui alt element sau mai multor elemente structurale, în funcţie de care se formează : .

–          profitul întreprinzătorului se determină în raport cu costul şi se aşează lângă cost, imediat după acesta, pentru că împreună formează preţul ce revine producătorului ca preţ de vânzare sau cifra de afaceri pe produs.

–          Taxa pe valoare adăugată este aşezată imediat iar cuprinderea sa în preţ încheie un proces foarte important în formarea preţurilor, acela al preţurilor cu ridicata facturate.

–          Adaosul comercial apare ca element distinct în preţul de comercializare, modul de determinare fiind prin adăugarea la preţurile cu ridicata.

Fig           . Structura preţului unui bun de consum din import

în drumul parcurs de la importator, angrosist la populaţie

          TVA

colectat

 
      TVA

colectat

  Adaos

comercial

Preţ cu amănuntul  
    TVA

colectat

  Adaos

comercial

  Pret

de

cumparare

 
TVA

în vama

  Marja

importatorului

  Pret

de

cumparare

   
Acciza   Pret

de

import

     
Comision     Preţul

de

gros

 
Taxa

vamala

Pres

de

facturare

Preţul

importatorului

   
Valoare în vama        
       
       
       
LA FRONTIERĂ   IMPORTATOR   ANGROSIST   DETAILIST  

 

 

 

APLICAŢII şi STUDII de CAZ

 

1.  Un importator completează declaraţia vamală din care rezultă că valoarea în vamă a produsului importat este de 1$/ buc. Regimul fiscal cuprinde : taxă vamală 10% , accize 20%, TVA 19% . Comisionul vamal se calculează utilizându-se cota de 0,25% , cursul de schimb este de 35.000 lei pentru un dolar , marja importatorului este de 10% la valoarea în vamă .

Importatorul vinde produsele importate la doi comercianţi en-gros, fiecare dintre aceştia folosind un adaos comercial de 5% , respectiv 10% . Engrosistul A vinde produsele prin propriul magazin , utilizând o marjă de adaos de 10% la preţul de gros .

Engrosistul B vinde produsele unui detailist care , pentru a-şi vinde marfa , va stabili un preţ cu o marjă de adaos astfel încât nivelul preţului cu amănuntul să fie acelaşi cu cel al engrosistului A , prin magazinul propriu . Care este acest nivel de preţ ?

 

 

Rezolvare :

 

Valoarea în vamă = 35.000 lei

Taxa vamală = 35.000 * 10 % = 3.500 lei

Comision vamal = 35.000 * 0,25 % = 87,5 lei

Acciza  = (35.000 + 3.500 + 87,5 ) * 20% = 7.717,5 lei

Preţ de import fără TVA = 35.000+3.500+87,5+7.717,5 = 46.305 lei

Preţul importatorului fără TVA =  46.305 + 35.000*10% = 49.805 lei

Preţul importatorului cu TVA = 49.805 + 49.805 * 19% = 59.268 lei

Engrosistul A

Preţul de gros fără TVA = 49.805 + 49.805 * 5% = 52.295 lei

Preţul de gros cu TVA = 52.295 + 52.295*19% = 62231 lei

Preţul de detaliu fără TVA = 52.295 +52.295*10%= 57.524 lei

Preţul de detaliu cu TVA = 57.524 + 57.524*19% = 68.453 lei ( preţ cu amănuntul )

 

Engrosistul B

Preţul de gros fără TVA = 49.805 +49.805*10% = 54.786 lei

Preţul de gros cu TVA = 54.786 +54.786*19% = 65.195 lei

Marja detailistului = 57.524 – 54.786 = 2.738 lei

Preţul detailistului fără TVA = 57.524 lei

Preţul detailistului cu TVA = 68.453 lei

 

 

2. O societate comercială achiziţionează mărfuri de la un producător , conform contractului încheiat şi  pe baza facturii : cantitate 11.000 buc , preţ unitar 30.000 lei

, reducere comercială 5% ( se acordă pentru cantitatea ce depăşeşte 10.000 buc ) .

Determinaţi valoarea facturii şi nivelul TVA .

 

Rezolvare :

Factura va cuprinde următoarele elemente :

Cantitatea cumpărată         11.000

Preţ unitar                           30.000

Valoare                            330.000.000

TVA                              330.000.000*19% 62.700.000

Reducere comercială      1000* 30.000 * 5% = 1.500.000

TVA aferent reducerii comerciale  1.500.000 * 19% = 285.000

Total factură                   390.915.000 lei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie :

Moşteanu , T. , Dumitrescu D. , Floricel C., Alexandru F., „ Preţuri şi concurenţă „ ,Ed. Didactică şi Pedagogică , Bucureşti ,2000

Moşteanu , T. , Dumitrescu D. , Floricel C., Alexandru F., Vuţă M., Culegere de aplicaţii practice şi studii de caz la disciplina Preţuri şi Concurenţă , Ed. Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1999

Moşteanu , T., „ Preţuri , echilibru concurenţial şi bunăstare socială „ , Ed. Economică ,2001

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: