Acasă » Uncategorized » PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

Societăţile bancare efectuează o diversitate de operaţiuni sub forma produselor şi serviciilor bancare. Acestea sunt diferite de la o societal bancară la alta, succesul unei bănci şi profiturile acesteia fiind determinate de tipurile de produse şi servicii bancare, de simplificarea tehnicilor şi procedeelor de lucru specifice, operativitatea şi promptitudinea serviciilor. Cu alte cuvinte, fiecare societate bancară trebuie să-şi asigure succesul pe piaţa bancară prin produsele şi serviciile ce le oferă clienţilor săi, pe baza unui management eficient, realizat pe bază de programare, creare de premise, provocare.

Principalii factori care afectează dezvoltarea unei societăţi bancare şi diversificarea produselor şi serviciilor oferite sunt:

  1. capitalul şi fondurile proprii utilizate de bancă;
  2. reţeaua de filiale, sucursale şi agenţii;
  3. reglementările guvernamentale;
  4. deciziile conducerii băncii.

Produsul bancar cel mai important al unei societăţi îl constituie creditul acordat clienţilor lor (persoane juridice sau fizice) pentru satisfacerea unor nevoi de finanţare a unor activităţi productive sau de consum.

Domeniile în care, în funcţie de produsele şi serviciile oferite, se specializează societăţile bancare, sunt:

  • Retail banking.
  • Corporate banking.
  • Private banking.
  • Universal banking.
  • Invesment banking (activitatea bancară de investiţii).

9.1. Retail banking

Produsele şi serviciile societăţilor bancare care se încadrează în această specializare, specifice pentru persoane fizice, sunt: constituirea de depozite  sub diverse forme, care pot fi diferite de la o societate bancară la alta; acordări de credite; emiteri de carduri; alte produse şi servicii.

 

9.1.1. Alte produse şi servicii bancare

 

În această categorie de produse şi servicii bancare putem menţiona: serviciile de plată, tranzacţii şi servicii de investiţii, servicii de investiţii de fonduri (trust services) şi alte servicii (servicii de păstrare şi siguranţă, asigurare, scontare, intervenţii în construirea şi vânzarea de locuinţe, schimb valutar şi servicii pentru călătorii, etc.)

 

9.1.1.1. Servicii de plată

Serviciile de plată oferite de o societate bancară diferă de alte produse bancare (depozite, credite, etc.), în sensul că plata serviciilor este oferită de bancă clientului sau fără a fi necesar să semneze un contract.

În scopul furnizării efective a serviciului, este necesar pentru bănci să aibă un sistem de realizare şi compensare a plăţilor între bănci. Acest sistem se numea în primii ani “casa de compensaţie pe hârtie” şi mai târziu “casa de compensaţie automată” (care este echivalentul electronic al casei de compensaţie pe hârtie). Totuşi, tendinţa recentă pentru bănci este să creeze legături directe de telecomunicaţie între ele, utilizând sisteme de comutare bazate pe computer sau reţelele naţionale şi internaţionale.

Există trei metode fundamentale de efectuare a plăţilor. Acestea includ:

  • plăţi în numerar (cash);
  • plăţi pe bază de documente (pe hârtie);
  • transfer electronic de fonduri.

 

  • Plăţi în numerar (cash)

Plăţile cash sunt tot mai puţin utilizate în ultimii ani, în special datorită problemelor ce le ridică pentru asigurarea securităţii – în ciuda faptului că numerarul este: rapid ca mijloc utilizat în tranzacţii; transferă valoarea instantaneu – nu sunt incluse datele efectuării tranzacţiei; este garantat şi uşor de identificat; este foarte ieftin în termeni de cost per tranzacţie.

 

  • Plăţi pe bază de documente

Plăţile pe bază de documente sunt în cea mai mare parte realizate prin utilizarea cecurilor, deoarece acest mod: permite plata chiar persoanelor care nu au conturi la bancă; nu necesită informaţii cerute de plătitor despre beneficiar; permite plătitorilor să blocheze cecurile înainte de a fi plătite.

Este de reţinut că eşecul în furnizarea unui sistem efectiv de garantare a cecurilor a fost un factor semnificativ în favoarea creşterii rapide a tranzacţiilor prin carduri.

Un alt  mod de realizare a plăţilor pe bază de documente, este prin intermediul instrumentelor emise de unele instituţii în nume propriu (ordine de plată), care sunt mult mai acceptabile pentru cel plătit, decât un cec negarantat.

De asemenea, care se utilizează prin plata pe bază de documente, este prin cecuri de călătorie. Aceasta este totuşi o metodă mai puţin utilizată, în ciuda faptului că se călătoreşte tot mai mult în întreaga lume, datorită extinderii tot mai mari a utilizării cardurilor.

 

 

  • Transferul electronic de fonduri

Plăţile electronice elimină manevrarea chitanţelor. Acest sistem de plăţi se vor utiliza tot mai mult în viitor, deoarece va creşte numărul celor care deţin sau au acces la computer. Principalele tipuri de plăţi electronice sunt:

a)    ordine în lucru (standing orders);

b)    credite directe;

c)     debite directe;

d)    transfer electronic ad-hoc de fonduri.

Ceea ce va deveni mai popular pe viitor va fi utilizarea băncilor de către depunători pentru plata obligaţiilor acestora, cum ar fi: cheltuielile de  întreţinere, ratele la credite prin carduri, ratele la contractele de leasing, etc.

9.1.1.2 Tranzacţii şi servicii de investiţii

Cele mai importante tranzacţii şi servicii de investiţii sunt:

 

(1) Tranzacţii de fonduri mutuale

Băncile utilizează reţeaua de filiale şi sucursale ca mijloc de promovare şi realizare a vânzării de fonduri mutuale pentru clienţi. Societăţile de Fond Mutual sunt de obicei firme subsidiare ale băncilor. Principalii paşi în operaţiunile bancare legate de tranzacţiile de fonduri mutuale includ:

(a)  completarea şi semnarea contractului de cumpărare a fondurilor mutuale;

(b)  calcularea valorii activului net şi valorii titlului;

(c)   calcularea şi reţinerea comisionului;

(d)  administrarea conturilor de fonduri mutuale ale clienţilor (pregătirea extraselor de cont, actualizarea informaţiilor, etc.);

(e)  urmărirea soldurilor şi a tranzacţiilor şi reconcilierilor cu Societatea de administrare a Fondului Mutual.

 

(2) Obligaţiuni guvernamentale şi bonuri de trezorerie

Un serviciu în plus oferit de bănci prin sectorul lor comercial este vânzarea obligaţiunilor guvernamentale şi a bonurilor de trezorerie către clienţi. Această vânzare are loc fie pe baza emiterii obligaţiunilor şi bonurilor, fie mai târziu, pe piaţa financiară secundară. Avantajele băncii constau din:

a)    comisionul câştigat din vânzare;

b)    comisioane plătite de clienţi în cazul în care aceştia vând  obligaţiunile sau bonurile înainte de scadenţă, speze percepute ca sancţiune;

c)     perspectiva atragerii de noi clienţi pentru alte servicii (depozite, când doresc să-şi depună suma obţinută la scadenţa titlurilor, serviciul de păstrare în siguranţă, etc.).

 

9.1.1.3. Servicii de investiţii de fonduri (Trust Services)

Industria serviciilor de investiţii de fonduri a cunoscut o dezvoltare uimitoare în ultimele două decenii. Serviciile de investiţii de fonduri sunt oferite clienţilor prin intermediul unui acord legal, încheiat de avocat. Serviciile de investiţii de fonduri pot fi de diferite tipuri, în conformitate  cu tipul activelor implicate şi variază de la păstrarea în siguranţă a activelor de valoare, până la  analize sofisticate legate de decizii de investiţii.

Băncile au  nevoie să angajeze personal bine calificat în scopul  oferirii serviciilor de investiţii de fonduri şi de multe ori băncile acţionează ca legătură  între clienţii lor şi specialiştii de pe piaţă.

9.1.1.4 Alte servicii

1) Serviciul de păstrare în siguranţă

În schimbul unei chirii şi având ca scop atragerea clienţilor şi către alte servicii, băncile închiriază seifuri clienţilor. Toate serviciile în acest sector sunt realizate cu extremă prudentă. Sunt urmate proceduri suplimentare în  cazurile: (a) utilizării normale a seifurilor; (b) pierderii cheilor; (c) decesului deţinătorului.

(2) Asigurare

Băncile, care au avantajul unor reţele mari de filiale, sucursale şi agenţii,  cooperează cu societăţi de asigurare, care sunt de obicei firme afiliate băncilor, vânzând asigurări clienţilor. De asemenea, în scopul promovării depozitelor, produsele de asigurare sunt oferite de obicei de bănci clienţilor care îşi menţin soldul depozitelor peste o anumită sumă.

(3) Scontarea

Serviciul de scontare are loc atunci când o bancă cumpără debitele unui client, după scontarea dobânzii şi a comisionului. În acest fel banca devine proprietarul debitului şi îl colectează atunci când devine scadent.

(4) Intervenţii în construirea şi vânzarea de locuinţe

În  ţările în care astfel de activităţi sunt permise de lege, băncile tip “retail” sunt implicate direct sau indirect în afacerile imobiliare, având ca scop atragerea clienţilor pentru credite ipotecare.

Alte servicii corelate, includ asigurarea şi a bunurilor, asigurarea pe viaţă pentru acoperirea sumei luate cu împrumut, etc.

(5) Schimb valutar şi servicii pentru călătorii

Cele mai multe bănci “retail”  oferă clienţilor două tipuri de servicii pentru călătorii:

  • vânzarea de valută (care, de multe ori, este limitată la anumite sume pe  persoană şi pe călătorie, dacă acest lucru este cerut de banca centrală). O asemenea activitate aduce un venit băncii, în funcţie de diferenţa stabilită între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare a valutei;
    • emiterea de cecuri de călătorie (care sunt cumpărate de multe ori cu mult timp înainte, furnizând în acest mod un venit suplimentar băncilor care le-au emis).

(6) Vânzarea cu amănuntul a unor bunuri de consum

Până de curând, băncile nu erau interesate în vânzarea bunurilor (cu excepţia aurului, care a fost comercializat de multe bănci). Începând cu circa un deceniu în urmă, multe bănci din SUA vând puşculiţe pentru copii, ediţii speciale ale unor cărţi şi chiar aparate de fotografiat şi televizoare la preţuri bune,  ca stimulent pentru deschiderea de conturi. În special banca Chase Manhattan a stabilit un acord cu IBM pentru vânzarea echipamentelor de birotică în două din sucursalele sale. Se prevede pentru anii următori o creştere în activitatea  comercială a băncilor, în special în vânzarea bunurilor de consum.

 

9.1.2. Dezvoltarea tehnologiei pentru serviciile de Retail Banking

Sunt trei sectoare în care au avut loc mari progrese în ultimul timp privind modul de furnizare a serviciilor de retail banking (automate de plată  ATM,  banca prin telefon, banca la domiciliu), fiind considerate  drept noile produse oferite de bănci. La drept vorbind, ele  ar trebui considerate ca progrese tehnologice în domeniul serviciilor  de retail banking.

(1) Automate de plată (ATM = Automated Teller Machines)

ATM-urile sunt utilizate tot mai mult de către bănci în ultimul timp din următoarele motive:

  • degrevează funcţionarii bancari, lăsându-i să efectueze operaţiuni mai dificile decât cele realizate prin ATM;
  • serviciile oferite sunt 24 de ore din 24, pe parcursul celor 7 zile din săptămână;
  • sunt foarte rapide în realizarea tranzacţiilor şi în întocmirea  documentelor corespunzătoare;
  • se presupune că sunt mai ieftine   decât personalul angajat pentru aceste operaţiuni.

 

(2) Banca prin telefon (phone banking)

Clienţii cărora le este oferit acest tip de serviciu, primesc o parolă care le permite accesul la sistemul  computerizat al băncii şi realizarea unor tranzacţii, cum ar fi verificări de solduri, ordine de plată, etc.

 

(3) Banca la domiciliu (home banking)

Acest serviciu este oferit clienţilor cu sume mari în cont  sau cu volum mare de tranzacţii. Lor li se oferă un sistem care le permite să-şi conecteze calculatorul personal la sistemul  computerizat  al băncii şi realizarea unor tranzacţii similare cu cele efectuate prin telefon (phone banking), având însă şi posibilitatea să-şi imprime rezultatele.

 

 

 

9.2. Corporate banking

 

Specializarea băncilor de tip corporate banking, priveşte produsele şi serviciile pentru persoanele juridice şi anume: constituirea de depozite, acordări de credite; leasing ; finanţarea şi intermedierea importurilor şi exporturilor; emiterea de scrisori de garanţie; carduri pentru afaceri; transferul de fonduri;  încasarea creanţelor  conturi pentru plata salariilor; tranzacţii valutare; managementul trezoreriei; vânzarea diferitelor valori; “Banca la birou” (“office banking”).

 

9.2.1. Emiterea scrisorilor de garanţie

Prin emiterea unei scrisori de garanţie (SG), banca se obligă să plătească datoriile unei persoane, unei terţe părţi, în cazul în care persoana respectivă nu îşi îndeplineşte obligaţiile ea însăşi.

Tipurile de scrisori de garanţie: sunt în funcţie de tipurile de obligaţii ce le acoperă, şi anume:

  1. Scrisori de garanţie de participare (cu acest tip de scrisoare, banca garantează că persoana în cauză va participa la licitaţie sau la orice alt tip de procedură – se foloseşte de obicei în cazul construcţiei unei uzine sau al achiziţionării de materii prime pentru care persoana varsă o dobândă în avans. Dacă respectiva persoană nu participă, banca execută scrisoarea de garanţie şi îi plăteşte suma garantată beneficiarului).
  2. 2. Scrisori de garanţie de bună execuţie. O asemenea scrisoare de garanţie este emisă de o bancă după scrisoarea de participare, pentru persoana juridică care a câştigat licitaţia şi va construi uzina respectivă sau va furniza  materialele convenite. Ea  este valabilă  pe toată perioada construcţiei sau chiar mai mult timp, după cum se stabileşte prin contractul de furnizări încheiat.
  3. Scrisori de garanţie pentru plata în avans. Prin această scrisoare de garanţie banca garantează că persoana respectivă va înapoia suma pe care o primeşte ca plată în avans, dacă nu îşi va îndeplini conform acordului, (contractului), obligaţiile asumate. O asemenea scrisoare de garanţie este  utilizată, de obicei, şi pentru plăţi în avans primite în cazul construcţiilor.
  4. Scrisori de garanţie de plată. Această scrisoare de garanţie este similară cu tipul anterior de scrisori de garanţie şi se referă la plata integrală a constructorilor, opusă plăţii parţiale, cu obligaţia constructorului de a înapoia banii dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile. Prin scrisoare se prevede că banca garantează  această restituire a banilor.
  5. Scrisori de garanţie pentru plata integrală  în cazul terminării unor lucrări de construcţie. Prin emiterea de către o bancă a unei asemenea tip de scrisoare de garanţie, beneficiarul acesteia are dreptul de a nu i  se mai  reţine o anumită sumă pentru o anume perioadă de timp – de obicei până la un an, dacă construcţiile se dovedesc ulterior de proastă calitate.
  6. Scrisori de garanţie pentru vamă . Astfel de tipuri de scrisori de garanţie sunt emise  de bancă şi date la vamă de către importator pentru a putea intra în posesia bunurilor care le-au fost trimise. Se practică în cazul unor produse perisabile şi care nu trebuie să rămână mult timp în vamă. Prin scrisoare, banca garantează vămii că persoana în cauză va plăti banii într-o perioadă de timp ce depinde de transmiterea documentelor).
  7. Alte scrisori de garanţie. Ele sunt utilizate pentru a garanta plata impozitelor sau a unor timbre, etc.

Banca îşi asumă un grad mare de risc la emiterea unei scrisori de garanţie. Riscul constă în faptul că banca ar trebui să plătească o sumă egală cu cea menţionată în scrisoarea de garanţie către o a treia parte, în anumite condiţii. Bine înţeles, în astfel de cazuri, banca plăteşte chiar dacă va avea probleme cu recuperarea sumei. Acest risc are două efecte pentru bancă:

  1. banca cere şi primeşte anumite garanţii pentru a emite o scrisoare de garanţie;
  2. la pregătirea situaţiilor financiare se ia în considerare emiterea de scrisori de garanţie alături de creditele acordate, calculându-se provizioane pentru credite neperformante.

În cadrul unei scrisori de garanţie, sunt de reţinut două lucruri foarte importante şi anume:

  1. beneficiul de discuţiune, adică dreptul băncii garante de a-i cere beneficiarului de a recurge mai întâi la principalul datornic şi numai dacă nu este satisfăcut de a apela la bancă;
  2. clauza internă, adică clauza că, în cazul executării scrisorii de garanţie ( cu excepţia cazului pentru care partea principală a datoriei s-a stabilit şi o dobândă)  se acordă o anumită rată a dobânzii pentru calculul corect al sumei datorate.

Comisionul perceput de o bancă pentru a emite o scrisoare de garanţie, depinde de obicei de gradul de risc. Majoritatea băncilor au comisioane generale, ce le încasează pentru scrisorile de garanţie emise clienţilor sau, calculate pe trei nivele:

a)     comision unic pentru scrisori de garanţie tipice, cu grad scăzut de risc;

b)     comision pentru scrisori de garanţie cu conţinut de bază, risc mediu.

c)      scrisori de garanţie cu conţinut de bază, risc mare (comision mare)

Nivelul comisionului mai depinde şi de scadenţa scrisorilor de garanţie. Există scrisori de garanţie cu scadente specifice (sunt valabile până la o anume dată şi garantul nu mai are nici o obligaţie după această dată), dar mai există şi scrisori de garanţie deschise.

 

9.2.2 Carduri pentru afaceri

 

Serviciile oferite de banca societăţilor comerciale prin carduri de credit se pot lua în considerare din două puncte de vedere:

a) Carduri de credit emise pentru a fi utilizate de personalul societăţilor

Conducerea superioară a unor societăţi poate folosi carduri de credit pentru a acoperi cheltuielile necesare funcţionării companiei. În anumite cazuri, acestora li se permite să folosească aceste carduri şi pentru cheltuielile lor personale, până la anumite limite, primind astfel o remunerare, pe lângă aceea rezultând din beneficii.

b) Societăţile acceptă plăţi prin carduri de credit

În cazul în care o societate joacă rolul negustorului în ciclul unei operaţii cu carduri de credit, atunci banca îi oferă acestui tip de societate, următoarele servicii:

  1. îi procură echipamentul necesar pentru a face vânzări prin carduri de credit;
  2. urmăreşte primirea documentelor, comisioanele, spezele, cheltuielile;
  3. reglementează periodic conturile.

Acest tip de serviciu, nu numai că generează venit pentru bancă din comisioanele pe vânzările cu cardurile de credit, dar generează şi alte servicii cum ar fi: depozite, plăţi salarii, etc.)

Pentru a organiza şi a sprijini acest serviciu, banca trebuie să înfiinţeze un departament special, care răspunde de:

a)           eforturile de marketing pentru a atrage societăţile ca şi clienţi noi;

b)           stabileşte cu societatea termenii cooperării;

c)            rezolvă orice problemă care se iveşte şi sprijină, în general, reţeaua şi vânzările.

 

9.2.3. Transferul fondurilor

Activităţile legate de transferul fondurilor sunt mult mai obişnuite în cadrul activităţii de corporate banking, decât în cele legate de retail banking datorită volumului mare al tranzacţiilor şi al sumelor implicate. În consecinţă, ele generează multe venituri băncii, deşi ele sunt oferite societăţilor la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în cadrul retail banking-ului. În cadrul activităţii de corporate banking transferul fondurilor se execută (a) prin emiterea unor cecuri ale băncii şi (b) prin ordine de plată prin telefon, telex ori SWIFT sau prin (c) scrisori de credit.

 

9.2.4. Încasarea creanţelor

Serviciul pentru încasarea creanţelor este un serviciu similar acordării unui credit, prin faptul că se acceptă ca şi colateral sume ce urmează a fi încasate. Încasarea acestor creanţe poate îmbrăca două forme:

  1. trate scontate, de exemplu, atunci când calculul venitului se bazează pe o rată a dobânzii care este mai mare de obicei decât cea a creditului. La scontarea unora din aceste efecte de comerţ, banca acceptă riscul de a nu putea recupera la scadenţă valoarea nominală;
  2. factoringul (pentru orice tip de factoring, intern sau internaţional, cu sau fără recurs, confidenţial sau neconfidenţial, etc.). În cazul factoringului internaţional, avem două bănci implicate, factorul importatorului şi cel al  exportatorului. Operaţiile băncilor care se referă la încasarea unor creanţe sunt destul de complicate şi riscante şi este nevoie de multă atenţie de-a lungul întregului proces de la stadiul acordului, la primirea efectelor de comerţ şi până la faza finală de încasare a numerarului şi de reglare a conturilor.

9.2.5 Conturi pentru plata salariilor

Serviciul oferit societăţilor de a le deschide conturi de plată a salariilor, este un serviciu auxiliar conturilor de depozit. În oricare bancă se pot folosi anumite conturi pentru a prelucra ştatele de plată ale societăţilor. Beneficiul pentru bancă este comisionul încasat de la societate (de obicei o sumă fixă pentru fiecare angajat), plus avantajul că toţi angajaţii îşi vor deschide un cont de depozit.

Procedurile băncii pentru a plăti salariile printr-un astfel de cont al corporaţiei şi deschiderea de conturi de depozit pentru angajaţi nu sunt complicate şi există şi facilităţile oferite de distribuitoarele automate de numerar (ATM) aflate la dispoziţia salariaţilor.

 

9.2.6 Tranzacţii valutare

Serviciile oferite de banca societăţilor legate de tranzacţiile valutare se extind la foarte multe tipuri diferite de tranzacţii şi trebuie să ţină cont de o multitudine de factori, cum sunt, de exemplu, reglementările stabilite de banca centrală, etc.

Tranzacţiile valutare devin din ce în ce mai obişnuite datorită internaţionalizării economiilor şi a dereglementărilor în cadrul transferului de fonduri de la o ţară la alta.

9.2.7 Managementul trezoreriei

Acest serviciu oferit de banca societăţilor devine şi el tot mai mult folosit având în vedere că managementul trezoreriei unei societăţi implică cunoştinţe vaste şi informaţii specializate.

9.2.8 Vânzarea diferitelor valori

Banca joacă de multe ori rolul de intermediar în vânzarea anumitor valori ca, de exemplu, obligaţiuni guvernamentale, timbre pentru contribuţii la ajutorul social, etc.

Comisionul pentru bancă pentru acest rol de intermediere este de obicei substanţial şi această activitate atrage clienţii în a utiliza şi alte servicii ale băncii.

 

9.2.9. “Banca la birou” (Office banking)

Tehnologia avansată permite ca anumite servicii ale băncii sau obţinerea de informaţii să o facă chiar clientul, fără a fi necesar să vină pentru asta la bancă. Banca la birou permite societăţilor să-şi conecteze calculatoarele la o parte a sistemului computerizat al băncii. Astfel, societatea, utilizând anumite coduri numerice, poate: obţine informaţii despre soldurile conturilor sale;  informaţii generale despre ratele băncii; transferă sume şi dă ordine pentru efectuarea anumitor tranzacţii.

 

9.3. Private Banking (activitatea bancară privată)

9.3.1. Caracteristicile activităţii bancare private

Activitatea bancară privată este setul de servicii oferite de departamentele de gestionare a unor fonduri de investiţii ale băncilor (trust services), în special către trei categorii mari de clienţi, care sunt:

  • mari fonduri de pensii şi fundaţii;
  • clienţii pieţei de mijloc care includ diverse companii (uneori sunt incluse aici şi departamentele de private banking ale altor bănci);
  • clienţi cu multe proprietăţi şi bani mulţi.

Aceste servicii de investiţii de fonduri oferite poartă numele de private banking.

Toate serviciile şi activităţile oferite de departamentul de private banking al unei bănci (de departamentele de investiţii de fonduri – trust – în sens mai general), se pot grupa în cinci grupe de funcţii. Mărimea fiecăreia din aceste funcţii influenţează în bună măsură organigrama băncii, împărţirea sarcinilor şi fişa postului angajaţilor implicaţi în activitatea de private banking. Aceste cinci funcţii sunt: administrarea clienţilor; managementul investiţiilor; gestionarea numerarului;  prelucrarea titlurilor; servicii de contabilitate.

O caracteristică foarte importantă a serviciilor de private banking este procesul de luare a deciziilor referitoare la administrarea şi la investirea activelor care aparţin clienţilor băncii. Avem astfel:

  1. private banking discriminator, unde departamentul de private banking decide cum vor fi investite activele;
  2. private banking nediscriminator, caz în care departamentul de private banking îi propune clientului cum să-şi investească activele, iar acesta decide, bazându-se pe informaţiile ce i se oferă.

În primul caz, banca acţionează ca un curator. Cu alte cuvinte, băncii i se dau anumite active ce trebuie investite în beneficiul clientului, folosind capacitatea profesională maximă a băncii.

Principalele produse şi servicii oferite de o societate bancară în cadrul specializării de private banking, sunt:

  • Administrarea clienţilor, activitate care constă în: deschiderea conturilor, acorduri şi comisioane, servicii privind plata impozitelor, administrarea de proprietăţi, elaborarea de situaţii financiare.
  • Managementul investiţiilor sub forma: consultanţei financiare, deciziilor de investiţii, evaluarea performanţei.
  • Administrarea numerarului, activitate care implică: încasări şi plăţi în numerar, investirea surplusului de numerar, prevenirea deficitelor de numerar.

 

 

9.3.2. Administrarea clienţilor

În cadrul acestor activităţi regăsim:

  • Deschiderea conturilor

La deschiderea unui cont pot fi implicate mai multe părţi:

  • administratorul contului, care este persoana care ia contact cu clientul şi coordonează activitatea referitoare la cont, ca şi celelalte activităţi legate de clientul respectiv;
  • alţi manageri de investiţii, în cazul unor portofolii complexe;
  • analistul pentru impozite care examinează toate datele relevante pentru a determina nivelul impozitelor.

În cadrul procesului de deschidere a unui cont se hotărăşte tipul de serviciu ce va trebui oferit clientului, iar administratorul contului se asigură de faptul că acest cont este alimentat şi, în sfârşit, numerarul şi alte active se predau băncii şi se înregistrează şi în conturile băncii.

 

  • Acorduri şi comisioane

Încheierea de acorduri constă în faptul că, se întocmeşte şi se semnează un contract legal care să îi permită băncii să acţioneze ca şi curator sau agent. Există mai multe feluri de astfel de acorduri, ca de exemplu:

  1. agenţie personală, unde sunt implicate conturile de custodie, cele de tipul denumit “escrow”, de investiţii şi alte tipuri de conturi;
  2. consultanţă personală;
  3. administrare de fonduri pentru persoane fizice (incluzând testamente, acorduri, etc.)

După semnarea contractului, acestea se trimit la sediul băncii, iar administratorul contului foloseşte ca referinţă, copii.

Nivelul comisioanelor cerute de bancă clientului, la care se cade de acord, depinde de mai mulţi factori, ca, de exemplu: valoarea de piaţă a activelor sale, numărul de tranzacţii ale clientului, timpul consumat de personalul băncii şi cheltuielile pe care le incubă clientul. Administratorul contului este răspunzător  cu strângerea datelor pentru calcularea comisioanelor, întocmirea  facturilor şi încasarea banilor.

Din motive care ţin de planificarea financiară şi de pregătirea bugetului, administratorul contului pregăteşte şi o situaţie previzională privind nivelul comisioanelor, bazându-se pe date similare referitoare la client.

 

  • Servicii privind plata impozitelor

Aceste servicii sunt oferite de specialiştii în fiscalitate ai băncii. Există de asemenea practica  ca băncile să apeleze la specialişti din afară. Principalele servicii oferite de bănci referitoare la plata impozitelor, în cadrul activităţii de private banking, sunt:

  • pregătirea declaraţiilor de venituri pentru a  fi impozitate;
  • estimarea nivelului plăţilor impozitelor şi plata tranşelor sau a sumelor globale la termenele stabilite de lege;
  • reţineri de sume pentru plata impozitelor.

 

  • Administrarea de proprietăţi

Aceste servicii sunt  utilizate numai în unele ţări, sau ele au o utilizare  limitată. Un specific aparte îl regăsim în SUA, unde banca administrează imobile, valori imobiliare, ferme sau alte active. Gestionarea acestor active se face de către bancă printr-un fond de investiţii.

 

 

  • Elaborarea de situaţii financiare

În cadrul acestei activităţi banca se angajează să pună la dispoziţia clienţilor săi o seamă de situaţii financiare. Aceste situaţii, elaborate de bancă şi trimise clienţilor ei, conţin informaţii de două tipuri:

  • informaţii referitoare la tranzacţii efectuate într-o anumită perioadă de timp – cea mai recentă de fapt – cum ar fi, de  exemplu încasările şi plăţile efectuate, achiziţii sau vânzări de titluri de valoare, etc;
  • informaţii referitoare la soldul fiecărui cont la sfârşitul respectivei perioade.

În cazul unor persoane cu participări substanţiale de fonduri (spre exemplu drepturi cuvenite moştenitorilor din testamente, familii mari, etc.) mai multe persoane primesc aceste situaţii ale conturilor respective.

În ultimul timp, se folosesc pe scară tot mai largă ultimele cuceriri ale tehnologiei în elaborarea şi expedierea la beneficiar a acestor situaţii financiare sau chiar, mulţi clienţi îşi au conectat calculatorul personal cu cel al băncii pentru a avea acces imediat la informaţii. Banca trebuie să acorde o deosebită atenţie corectitudinii datelor oferite departamentului de private banking de către celelalte departamente ale băncii sau din exterior.

 

9.3.3. Managementul investiţiilor

Băncile pot oferi servicii discriminatorii sau nediscriminatorii clienţilor lor în cadrul activităţii de private banking. În unele situaţii, banca decide asupra opţiunii de cumpărare sau vânzare pentru clienţii ei şi notifică clientul după ce a avut loc tranzacţia. În alte cazuri, banca face propuneri, clientul decide, iar banca execută ordinele clientului său.

Fondurile colective, un termen obişnuit în private banking, funcţionează asemeni fondurilor mutuale. Activele individuale ale clienţilor sunt unificate de către sectorul de private banking şi sunt administrate în regim de un singur portofoliu şi nu dispersate în mai multe active de dimensiuni mai mici. Administrarea activelor individuale sub forma unui singur portofoliu aduce un randament mai mare în majoritatea tranzacţiilor de investiţii.

După acelaşi principiu de funcţionare a fondurilor colective se blochează în mod similar şi alte portofolii, de obicei pentru tranzacţii ad hoc.

Alocarea activelor este un alt termen folosit în activitatea de private banking, în sensul că, strategiile investiţionale depind de selectarea componentei corecte de titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte produse). În anumite cazuri, se folosesc o serie de indicatori pentru a facilita procesul de alocare al activelor, pe baza unor anumite structuri de produse de investiţii.

Dintre principalele servicii oferite de o societate bancară în cadrul activităţii de managementul investiţiilor, sunt de reţinut:

 

Consultanţa financiară

Serviciile de consultanţă financiară oferite de bancă clienţilor lor, iau în considerare analize bazate pe:

  • nivelul necesităţilor de lichiditate în viitor a clientului;
  • randamentul cerut de client, având în vedere profitul trecut, prezent şi viitor;
  • gradul de risc pe care clientul este gata să şi-l asume (cu cât riscul este mai mare cu atât şi profitul este mai mare).

Analiştii şi consultanţii băncii propun soluţii alternative, bazându-se pe cercetările băncii sau pe consultanţi externi.

 

Decizii de investiţii

Decizia pentru efectuarea unei investiţii financiare se ia, fie de client (serviciu nediscriminator), fie de administratorul de cont (serviciu discriminator).

Odată decizia de investiţie luată, ordinele se înaintează de  la departamentul de private banking la alte departamente ale băncii (în special la compartimentul de arbitraj), sau în afara  băncii, în timp ce o parte din tranzacţii se pot rezolva chiar în cadrul departamentului de private banking.

 

Evaluarea performanţei

Activitatea de evaluare a performanţei este o activitate complexă , în special în cazul portofoliilor de titluri. Scopul lor este dublu:

  • să-şi informeze clienţii asupra randamentului activelor lor financiare în timpul perioadei de discuţie;
  • să evalueze performanţa şi eficienţa administratorilor de cont.

Evaluările sunt executate şi completate comparându-se sumele clientului şi tipul de investire cu (a) riscul, (b) cifrele din buget şi (c) anumite evaluări ale performanţelor similare în domeniu (benchmarks), fie din acest tip de activitate, fie din indicii de bursă şi alţi indici. Aceste standarde sunt uneori greu de stabilit şi ca urmare, în viitor se prevede să aibe loc  o dezvoltare a acestui domeniu pentru a se ajunge la standarde globale multiplelor randamente.

 

9.3.4 Administrarea numerarului

Activitatea de administrare a fondurilor financiare devine pe zi ce trece tot mai complexă şi mai sofisticată. Personalul care se ocupă cu această problemă în cadrul private banking-ului, trebuie să fie bine pregătit şi capabil să (a) facă tranzacţii de tipul “sweep” pentru clienţii lor şi (b) să se angajeze în strategii mai sofisticate cum ar fi, de exemplu, arbitrajul. Tranzacţiile de tip „sweep”, reprezintă operaţiunile de vânzare şi cumpărare de acţiuni sau alte titluri într-un fond de investiţii pe termen scurt (FITS).

Dintre aceste servicii reţinem:

  1. A. Încasări şi plăţi în numerar

Este un serviciu oferit prin sistemul de plăţi al băncii, care include mijloace de plată precum cecurile, ordinele de plată, SWIFT-ul şi linii directe cu bănci din străinătate.

Această activitate are o interfaţă cuprinzătoare şi colaborează mult cu celelalte departamente ale băncii. Documentele şi tranzacţiile referitoare la plăţi trebuie făcute imediat, preferabil, prin mijloace electronice.

Există multe motive care să ne determine să utilizăm serviciile de încasări şi plăţi în cash în cadrul activităţii de private banking, cum ar fi: contribuţiile de la clienţi şi sponsori; distribuţiile la clienţi şi beneficiari; achiziţiile şi vânzările de titluri şi alte active; transferurile între conturi; comisioanele şi spezele  băncii, sumele reţinute pentru impozite, etc.

  1. B. Investirea surplusului de numerar

Mijloacele prezentate, de a investi surplusul de numerar al clienţilor, depinde de perioada de timp cât sunt disponibile aceste fonduri. Cele mai obişnuite sunt fondurile de investiţii pe termen scurt (FITS), care sunt tipuri speciale de fonduri colective.

Conturile clienţilor sunt verificate zilnic pentru a se constata dacă nu există surplusuri de numerar; dacă da, acest numerar participă la FITS până când e nevoie de aceşti bani integral sau parţial pentru investiţii sau plăţi ale clientului. Acest proces de a vinde şi cumpăra acţiuni într-un fond FITS sunt tranzacţii de tip  “sweep”.

  1. C. Prevenirea deficitelor de numerar

În acelaşi mod în care se calculează surplusurile de numerar înainte de a fi investite, se elaborează şi situaţiile previzionale referitoare la necesităţile de numerar, pentru a se preveni deficitele viitoare. Totuşi, chiar şi în cazul în care – de obicei din motive neaşteptate – nevoile de fonduri ale contului unui client din private banking sunt mai mari decât suma pe care o are în cont, administratorul contului cântăreşte posibilitatea de a-i acorda o facilitate de overdraft (peste noapte, deci 24 de ore) în loc de a desfiinţa o investiţie.

În ultimii ani, s-a observat o dezvoltare majoră a departamentelor de private banking din bănci. Deşi unele bănci, poate nu considerau necesar să aibă asemenea activităţi, totuşi, ele au fost nevoite să înfiinţeze astfel de departamente din motive de concurenţă.

În viitor, dintre problemele mai  importante din domeniul private banking, sunt de reţinut:

  1. clienţii sectorului de private banking sunt, în general, clienţi mari, care au şi alte tranzacţii cu banca şi ca urmare, pentru diversificarea serviciilor bancare trebuie să li se ofere  şi aceste servicii, chiar dacă nu sunt profitabile pentru bancă;
  2. dezvoltarea tehnologiei permite o comunicare mai bună cu clientul şi cu sursele de informaţii necesare pentru luarea deciziilor.

 

9.4 Universal Banking (Banca Universală)

 

Specializarea de tip „Bancă Universală” constă în faptul că oferă întreaga gamă de produse şi servicii financiar – bancare, fie pe piaţa internă, fie – aşa cum se întâmplă de obicei – pe cea internaţională. Băncile universale tind să presteze toate tipurile de servicii bancare.

 

9.4.1 Tipuri de servicii oferite de Băncile Universale

Serviciile care pot fi efectuate de o bancă universală, în afara celor obişnuite în cadrul activităţii de retail şi corporate banking, sunt:

–    vânzarea de asigurări (companiilor, persoanelor fizice, organizaţiilor)

–    subscrierea de titluri (underwriting);

–    tranzacţionarea de titluri în numele altor investitori;

–     participarea la capital în diverse companii, incluzând cele non-financiare ;

–    participarea în consiliile de administraţie ale companiilor, etc.

 

9.4.2 Scurt istoric al serviciilor de Universal Banking

Ţările în care s-a dezvoltat în trecut serviciile de universal banking, sunt Germania şi Japonia. Au urmat şi alte ţări europene, în timp ce în SUA, această activitate era pusă sub semnul întrebării.

Germania

Este ţara care oferă cel mai bun exemplu de activitate de universal banking, nu numai astăzi dar şi în secolele IXX şi XX. Băncile universale germane se ocupau doar de valori mobiliare şi de operaţiile efectuate de o bancă comercială, în timp ce activităţile legate de asigurări, ipoteci, administrarea de portofolii şi servicii de investiţii sunt oferite de filiale, care aparţin unor holding-uri financiare.

Sistemul de universal banking a grăbit considerabil dezvoltarea economică rapidă a Germaniei în secolul IX-lea, oferind infuziile necesare de capital, într-un moment al istoriei în care publicul larg nu dorea să-şi asume astfel de riscuri.

Alte ţări europene

Deoarece unificarea economică europeană permite băncilor comunitare să opereze în toate ţările Comunităţii europene, la fel cum operează în ţările lor de origine, este probabil că toate ţările Comunităţii vor fi deservite în viitorul apropiat  de bănci universale, supuse unor restricţii referitoare la proprietatea asupra lor şi la tipurile de servicii oferite de ele.

Ultimele indicii arată că, ţările occidentale fac paşi tot mai semnificativi spre serviciile de universal banking.

Japonia

Deşi băncile japoneze au fost foarte deschise în a oferi şi alte servicii decât depozite şi credite, după cel de-al doilea război mondial, ele au fost forţate să-şi restrângă gama serviciilor. Totuşi, încetul cu încetul, ele au redus restricţiile, înfiinţând filiale cu diverse tipuri de servicii. Sistemul japonez, în care societăţile comerciale sunt legate prin deţinerea reciprocă de acţiuni ca şi asupra unei bănci ce le conduce, se numeşte sistemul “keiretsu”.

Statele Unite ale Americii

În SUA regăsim instituţii bancare specializate. Poate fi exemplificat cazul băncilor comerciale cărora nu li se permite să ofere servicii financiare integrale referitoare la tranzacţii cu titluri, subscrierea lor, etc. De asemenea, băncilor nu li se permite să deţină capital în companii cu profil non-financiar sau să facă parte din consiliile de administraţie ale acestor societăţi.

În ultima vreme s-au purtat multe discuţii pe problema ce tip de activitate de universal banking ar fi mai semnificativă pentru SUA. Experţii nu au căzut de acord asupra mai multor probleme de fond. Sunt de reţinut unele păreri în această direcţie şi anume:

9.5 Investment Banking (activitate bancară de investiţii)

 

9.5.1 Caracteristicile serviciilor oferite de Investment Banking

O investiţie înseamnă achiziţionarea unui activ despre care se presupune că va aduce în viitor un profit. Decizia celor care au numerar sau alte forme de proprietate de a investi, necesită: (a) existenţa cunoştinţelor despre alternativele de a investi şi (b) dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru a evalua aceste alternative investiţionale.

O discuţie referitoare la investiţii cere mai întâi o prezentare a activelor de pe pieţele financiare.

Există două astfel de tipuri de active:

a)     active reale (ca valorile imobiliare, metalele preţioase, etc.);

b)     active financiare care sunt:

c)      creanţe directe de capital (acţiuni, garanţii, opţiuni,);

d)     creanţe indirecte de capital (printr-o companie de investiţii);

e)     creanţe – creditor oferite de instituţii financiare;

f)       creanţe – creditor oferite de piaţa financiară (piaţa monetară şi titlurile de pe pieţele de capital).

Atributele activelor care afectează luarea deciziilor privind tranzacţiile de pe pieţele financiare sunt:

  • lichiditatea, respectiv capacitatea de a transforma activul în numerar rapid fără o schimbare semnificativă a preţului faţă de preţul curent de pe piaţă;
  • vandabilitatea, adică abilitatea de a revinde un activ, fără a fi nevoie de prea mult timp (de obicei activele cu un grad mare de lichiditate sunt şi foarte vandabile).

 

9.5.2 Funcţiile unei bănci de investiţii

Principalele funcţii ale unei bănci de investiţii sunt de marketing, de vânzare, de consultanţă şi de origine.

a) Funcţia de marketing

Băncile de investiţii caută cumpărători pentru valorile mobiliare emise de un emitent şi oferite spre vânzare.

Pentru emisiuni mari, două sau mai multe bănci de investiţii se unesc şi formează sindicate. În astfel de cazuri, există o bancă de investiţii de origine cu responsabilităţi esenţiale în emisiune şi apoi membrii sindicatului care cad de acord asupra vânzării unui anumit nivel din valorile mobiliare care ies pe piaţă. După ce s-a terminat emisiunea, sindicatul se dizolvă.

b) Funcţia de vânzare

În efortul ei de a vinde valorile mobiliare emise de emitent, banca de investiţii poate cădea de acord asupra uneia din următoarele două abordări:

  • subscrie (underwrites) titlurile: în acest caz banca de investiţii acţionează ca un principal şi achiziţionează emisiunea de la emitent, încercând să o revândă. Banca de investiţii garantează emitentului că-şi va primi banii după vinderea emisiuni şi scăderea comisioanelor şi cheltuielilor băncii. În acest caz, banca de investiţii riscă să nu poată vinde toată emisiunea şi deci să nu poată atrage destui investitori;
  • acţionează ca agent: în acest caz, banca de investiţii nu preia emisiunea, ci garantează doar emitentului că va face toate eforturile să vândă valorile mobiliare emise. Deşi nu riscă capital, făcând toate eforturile de a le vinde, băncii de investiţii i se poate deteriora reputaţia dacă nu vinde tot.

c) Funcţia de consultanţă

Ca specialistă în activităţile de pe piaţa financiară, banca de investiţii oferă sfaturi utile emitenţilor referitor la: (a) forma emisiunii preconizate; (b) când să fie scoase titlurile pe piaţă; (c) ce trebuie scris pe emisiune; (d) dimensiunea sindicatului băncilor de investiţii care trebuie implicat.

d) Funcţia de origine

În cadrul acestei funcţii, băncile de investiţii caută mereu companii mai mici care ar putea beneficia din vânzarea acţiunilor lor publicului (respectiv ieşind în public). În acest caz, banca de investiţii acţionează ca şi consultant, pregătind companiile şi evaluând când sunt îndeplinite condiţiile pentru ca societatea să încerce să atragă fonduri, ieşind pe piaţă.

Băncile de investiţii sunt implicate în vânzări private şi publice. În cadrul activităţii de private investment banking, banca de investiţi acţionează ca o legătură între organizaţiile care au nevoie de fonduri şi instituţiile financiare care au fonduri în exces pentru a acorda credite.

Unele bănci de investiţii, (ca de exemplu Merill Lynch), au activităţi de retail banking şi sunt cunoscute investitorilor. Alte bănci de investiţii, (cum este  Salomon Brothers), nu prea au activităţi de retail banking şi au clienţi instituţionali.

 

9.5.3 Tipuri de servicii oferite de băncile de investiţii

Principalele servicii oferite clienţilor de către băncile de investiţii sunt:

a)           subscrierea negociată de valori mobiliare (negociated underwriting)

În astfel de cazuri, emitentul şi banca de investiţii  discută termenii tranzacţiei şi fixează un preţ. Se ajunge la un acord înainte de a se face oferta de titluri.

b) licitaţiile competitive (competitive bidding)

În cazurile licitaţiilor, organizaţia stabileşte termenii emisiuni cu excepţia preţului şi anunţă ce oferte vor fi acceptate până la o anumită dată fixată de organizaţie. Banca de investiţii care preia valorile mobiliare sau sindicatul care oferă cel mai bun preţ, câştigă emisiunea pe care o poate revinde cu un profit.

c) subscrierea stand by de valori mobiliare (stand by underwriting)

Specific în activitatea de subscriere stand by de valori mobiliare, este faptul că, acţiunile sunt oferite mai întâi, acţionarilor companiei, pentru ca aceştia să aibă ocazia să deţină un anumit procent din companie. Banca de investiţii încearcă să vândă apoi acţiunile care au fost achiziţionate de acţionari.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: