Prima pagină » Uncategorized » Funcţiile preţurilor

Funcţiile preţurilor

Principalele funcţii îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă sunt următoarele:

1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor constă în aceea că prin intermediul preţurilor, indicatorii eforturilor şi efectelor ce caracterizează activităţile economico-sociale capătă o expresie bănească concretă. În acest context, preţul apare ca instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agenţii economici în toate fazele circuitului economic: aprovizionare-producţie-desfacere;

2. Funcţia de informare a agenţilor economici, prin intermediul căreia pe de o parte, factorii de producţie sunt orientaţi spre utilizările cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile. Preţul este acela care îl determină pe producător să extindă, să restrângă sau să abandoneze anumite activităţi. În acest fel, el este cea mai importantă sursă de informaţii pentru adoptarea deciziilor de alocare şi realocare a resurselor pe domenii;

3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători, prin recuperarea cheltuielilor şi asigurarea profitului, ca premisă a continuităţii activităţilor economice. Ofertanţii sunt stimulaţi să crească producţia acelor bunuri pentru care se oferă preţuri avantajoase pe piaţă dar, în acelaşi timp, preţurile acţionează ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de producţie în scopul creşterii profiturilor încasate;

4. Funcţia de pârghie economică, justificată în primul rând prin aceea că preţurile cuprind în structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind pârghii economice şi anume: salarii, impozite, contribuţii, dobânzi, taxe, profit, comisioane şi adaos comercial etc.; în al doilea rând prin aceea că preţul unui produs se încadrează într-un sistem de preţuri ale altor produse cu care se află în raporturi de proporţionalitate (denumite şi preţuri relative), iar în al treilea rând prin aceea că preţurile au implicaţii complexe în gestiunea agenţilor economici acţionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin preţurile factorilor de producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile produselor livrate;

5. În anumite situaţii, şi în special când se practică preţuri administrate, preţul este un factor de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de activitate.

Decizia de preţ se adoptă ţinând seama de existenţa unor constrângeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice şi sociale, etc. şi a unor libertăţi de acţiune a agenţilor economici. Constrângerile se manifestă sub forma unor elemente normative şi a unor elemente sau condiţii obiective. Elementele normative constau în legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale, ordine ale ministerelor, hotărâri ale autorităţilor locale, şi alte acte normative privind preţurile, cheltuielile cuprinse în preţ şi celelalte componente ale preţurilor (dobânzi, profit, impozite şi taxe, adaos comercial), precum şi unele restricţii privind producţia, desfacerea şi consumul, importul şi exportul, etc. În fostele ţări socialiste, cu economie planificată, rolul hotărâtor l-au avut aceste elemente normative. În economia de piaţă, elementele normative au un rol mai scăzut; în general intervenţia statului în formarea preţurilor se realizează indirect, prin măsuri fiscale, valutare, vamale, etc.

Elementele obiective sunt date de existenţa şi funcţionarea pieţei cu toate componentele sale: raportul cerere-ofertă; nivelul cheltuielilor de producţie şi rata profitului, pe plan intern şi internaţional, care determină producătorii să-şi extindă sau restrângă producţia la anumite bunuri; oferta scăzută la anumite mărfuri care permite ofertanţilor să practice preţuri ridicate şi care pot provoca o creştere a producţiei la sortimentele respective; existenţa unor stocuri de mărfuri greu vandabile, care impune operarea unor reduceri de preţuri; variaţia intensă a raportului cerere-ofertă care presupune adaptabilitatea operativă la modificarea condiţiilor; existenţa unor capacităţi de producţie neutilizate sau insuficiente care determină producătorii să adopte anumite decizii privind producţia şi preţurile (extinderea producţiei şi reducerea preţurilor sau scăderea ori menţinerea producţiei şi a preţurilor).

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: