Prima pagină » Uncategorized » Cai de accelerare a derularii platilor fara numerar si reducerea platilor cash

Cai de accelerare a derularii platilor fara numerar si reducerea platilor cash

Bancile si-au dezvoltat de-a lungul timpului o serie de produse si servicii pentru a permite clientilor sa efectueze operatiuni din ce in ce mai rapide, usoare si sigure. Printre acestea se numara platile fara numerar prin intermediul cardurilor si al cecurilor de calatorie, precum si cu ajutorul serviciilor bancare Direct Debit si Standing Order. Pentru clienti acest lucru inseamna ca viata devine mai usoara: nu trebuie sa isi mai faca griji ca nu au banii „potriviti“ in buzunar sau ca intarzie la cursuri pentru ca orarul nu coincide cu programul de functionare al bancii ori al punctului de lucru al furnizorului.

De asemenea, prezentarea  instrumentelor de plăţi şi încasări nu le ocoleşte  nici pe cele specifice operaţiunilor cu numerar, economia românească bazându-se  încă, într-o proporţie însemnată, pe operaţiunile cash.

După descrierea caracteristicilor instrumentelor de plăţi  şi încasări care  operează pe piaţă, atenţia este direcţionată către modalităţile prin care acestea  sunt create şi introduse în circuitul economic.  În ceea ce priveşte tehnicile utilizate în operaţiunile de încasări şi plăţi cu şi  fără numerar, acestea sunt grupate după cele două categorii principale ale  operaţiunilor efectuate: operaţiuni de încasări şi plăţi fără numerar (virament) şi  operaţiuni de încasări  şi plăţi cu numerar (cash). De asemenea, în lucrare sunt  prezentate operaţiunile cu carduri.  Funcţionarea corespunzătoare, la înalţi parametri de operativitate şi securitate,  a sistemului naţional de plăţi,  şi  integrarea sa armonioasă în sistemul european  şi  internaţional de transferuri de fonduri depind în mare măsură atât de instrumentele,  modalităţile şi tehnicile de decontare utilizate, cât şi de competenţa specialiştilor din  firme, companii şi din bănci, care operează şi vor opera în cadrul acestui sistem.

La nivelul instituţiilor de credit, în calitatea lor de intermediari pe piaţa  financiară, liantul celor două mari categorii de operaţiuni bancare – atragerea de  resurse  şi plasarea acestora – îl constituie operaţiunile de încasări  şi plăţi, cu  şi  fără numerar, prin instrumentele de lucru specifice.

 

Platile fara numerar

Plăţile fără numerar se concretizează, din punct de vedere al tehnicii şi evidenţei bancare, în virări de sume dintr-un cont în altul, ca urmare a livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii sau stingerea altor drepturi de creanţă. În cadrul acestor transferuri de sume intervine pe de o parte plătitorul, iar pe de altă parte beneficiarul (cel ce încasează creanţa). Încasările şi plăţile fără numerar, în practica bancară operează sub denumirea de operaţiuni de viramente sau decontări.

Datorită faptului că efectuarea viramentelor este posibilă numai prin intermediul conturilor deschise la bănci, deci sub forma monedei scripturale, organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin intermediul banilor de cont este un atribut direct al aparatului bancar.

În mod direct, în organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar este implicată Banca Naţională a României căreia îi revine sarcina de a elabora cadrul normativ şi de a facilita operaţiunile de viramente ale celorlalte bănci comerciale prin intermediul decontărilor interbancare. Prin aceste atribuţii, Banca Naţională se situează în ipostaza de centru unic de decontare la nivelul întregii ţări.

De asemenea, toate celelalte societăţi bancare au obligaţia de a se implica în organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar atât în relaţiile ce privesc propriile conturi, cât în legătură cu decontările intrabancare. În această direcţie, băncilor comerciale le revin următoarele atribuţii:

– să ofere clienţilor săi cele mai potrivite servicii bancare ce vizează sfera decontărilor astfel încât să se realizeze o accelerare a fluxurilor băneşti, situaţie benefică atât pentru titularul de cont, cât şi pentru societatea bancară. În condiţiile perceperii unor comisioane pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, băncile vor fi interesate să efectueze cât mai multe viramente;

– să fie receptive la solicitările pe care le formulează titularii de cont în legătură cu folosirea modalităţilor şi instrumentelor de plată, în sensul de a le facilita servicii bancare de calitate. Principala cerinţă a clienţilor băncii în legătură cu operaţiunile de decontare este aceea ca transferul sumelor să se facă într-un timp cât mai scurt;

– să urmărească respectarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor implicate în relaţiile de decontare. În acest sens, societăţile bancare au posibilitatea să supravegheze ca toate încasările şi plăţile să fie generate de procese economice reale. De asemenea, băncile au posibilitatea să respingă de la plată acele documente de decontare care nu reflectă realitatea. Aceste aspecte vor fi urmărite cu atenţie, în special în situaţia în care plătitorul are angajat un credit la banca respectivă. În felul acesta se pot preveni situaţii de incapacitate de plată si manifestări de „blocaj” financiar, deturnările de fonduri şi formarea de imobilizări, aspecte care, în prezent, se manifestă la nivelul multor societăţi comerciale, în special cele cu capital public. Se impune ca sistemul bancar să acţioneze în concordanţă cu cerinţele actualei etape, marcată de trecerea la economia de piaţă. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, multe operaţiuni economice şi bancare se desfăşoară fără a exista un cadru normativ specific sau în condiţiile unui segment legislativ neadecvat cerinţelor etapei actuale. De pildă, legea privatizării, legea falimentului şi alte normative specifice sunt doar iniţiative legislative;

– să aibă în vedere îmbunătăţirea în permanenţă a tehnicilor şi instrumentelor privind operaţiunile fără numerar. Astfel, pe linia perfecţionării decontărilor se impun, cu prioritate, efectuarea plăţilor în limita disponibilităţilor evidenţiate în conturile bancare, fie că aceste disponibilităţi sunt generate de capitalurile proprii, fie că provin din împrumuturi sau alte surse externe. Aceasta determină ca titularii de conturi să se preocupe în permanenţă de buna gospodărire a mijloacelor materiale şi băneşti de care dispun. În cazul epuizării tuturor posibilităţilor de a constitui mijloace de plată, agenţii economici îşi pot continua plăţile numai în limita încasărilor. În vederea asigurării a unei mai bune „fluidizări” a operaţiunilor de plăţi, se recomandă agenţilor economici folosirea unor metode de decontare specifice, cum ar fi, de exemplu, acreditivul, ca formă de asigurare cu anticipaţie a mijloacelor de plată. Tot în acest sens pot fi utilizate o serie de instrumente de plată adecvate: ordinul de plată operat în prealabil, cecul barat, scrisoarea de garanţie, adeverinţa de disponibil etc.

Pentru desfăşurarea în condiţii normale a operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar între agenţii economici, în sensul accelerării transferului de sume între conturi, se impune ca acestea să se efectueze în cadrul unor termene riguros stabilite. Astfel, în prezent, majoritatea operaţiunilor de decontare se realizează, folosind ca instrumente de decontare ordinul de plată şi cecul, care se desfăşoară în cadrul unor termene stabilite pe zile şi urmărite de către unităţile bancare implicate în serviciul de decontare.

În principal, în practica bancară se utilizează patru modalităţi principale privind plăţile fără numerar. Acestea sunt:

– acceptarea;

– ordinul de transfer;

– acreditivul;

– compensarea.

Acceptarea se caracterizează prin aceea că plata, la cererea furnizorului, nu poate avea loc decât cu consimţământul expres al debitorului (cumpărătorului) sau al băncii sale;

Ordinul de transfer presupune că plăţile se efectuează de către bancă din contul titularului, din iniţiativa şi potrivit dispoziţiilor acestuia;

În cazul acreditivului, plata are loc în momentul prezentării documentelor de către furnizor la banca unde este domiciliat acreditivul. De regulă, banca la care se deschide acreditivul este banca unde are deschis cont furnizorul. Avantajul esenţial al acreditivului, ca modalitate de plată, constă în aceea că, suma fiind virată în prealabil, decontarea este garantată.

Prin compensare, sumele care fac obiectul operaţiunilor de încasări şi plăţi se lichidează reciproc şi numai diferenţa rezultată se înregistrează în conturile participanţilor. Acest gen de operaţiuni se practică, de regulă, în cadrul operaţiunilor interbancare în care sunt implicate băncile comerciale.

Ţinând seama de modalităţile de plată folosite, la rândul lor, instrumentele de decontare pot fi:

– din iniţiativa cumpărătorului sau plătitorului. În această ipostază se foloseşte ordinul de plată;

– din iniţiativa furnizorului sau a beneficiarului sumei. Specifice pentru această situaţie sunt cecurile şi scrisorile de garanţie.

Oricare ar fi instrumentele de decontare, operaţiunile de viramente se derulează exclusiv prin intermediul conturilor. Ca atare, se impun unele precizări în ceea ce priveşte problematica conturilor deschise la bănci. Categoriile de conturi sau subconturi ce se pot deschide agenţilor economici, precum şi modul de funcţionare al acestora, sunt prevăzute în normele metodologice privind efectuarea plăţilor pe baza instrumentelor de plată între agenţii economici, normele de creditare-finanţare, normele privind executarea de casă a bugetului de stat, precum şi alte norme ale bănicilor.Pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor, toţi agenţii economici, indiferent de natura capitalului (de stat, majoritar de stat, mixt şi privat), instituţii sau alte organizaţii sunt obligaţi să-şi deschidă conturi la bănci, unde îşi păstrează disponibilităţile.

 

Plati cash

Numerarul în circulaţie este constituit din bancnotele şi monedele metalice aflate la agenţii economici şi persoane fizice.

Bancnotele sunt titluri de credit emise de Băncile Centrale prin care acestea se obligă să restituie la prezentare valoarea nominală a lor. Bancnotele au avut o evoluţie istorică bogată în cursul căreia, la început, restituirea se făcea sub forma convertibilităţii în aur sai devize.

Bancnota a rămas un titlu de credit, dar, în fapt nimeni nu recurge la restituire. Ea trece din mână în mână ca un titlu de credit, fiecare participant la circuitele valorice fiind deplin încredinţat că va realiza valoarea bancnotei respective prin cumpărarea unei mărfi, plata unei datorii, depunere la bancă, etc.

Monedele sunt piese de metal de forma circulară ce se utilizează din cele mai vechi timpuri. În trecut erau confecţionate din metale preţioase, aur sau argint, formând aşa-zisa monedă cu valoare intrisecă.

Azi monedele sunt confecţionate din aliaje comune, de regulă neferoase, servind ca monedă divizionară, asigurând expresia monedei pt valorile fracţionare al unităţilor monetare.

Numerarul sub forma de bancnote sau monede reprezintă instrumentul de plată inuiţial, de origine, care are şi azi un rol important în economia tuturor ţărilor.

Numerarul are anumite caracteristici care îl situează pe plan superior faţă de alte instrumente de plată:

1. numerarul este un mijloc de plată nedeterminat, respectiv efectuarea plăţii nu e condiţionată de nimic. Suma ce revine beneficiarului îi este remisă fără nicio obligaţie.

2. numerarul este un mijloc de plată general, valabil pt intreaga comunitate de plati si deci acceptabil pt oricare din membrii comunitaţii.

3. numerarul este un mijloc de plată cu efect imediat. Remiterea numerarului către beneficiat are ca urmare stingerea instantanee a obligaţiei care a determinat plata.

Firmele si persoanele sunt deosebit de interesate de a avea lichiditate. A avea lichiditate înseamnă a avea abilitatea de a-ţi plăti obligaţiile financiare la scadenţă.

Lichiditatea reprezintă atat pt firme cat si pentru persoane o condiţie vitală in contextul economiei de piata unde „cine nu plăteşte, nu trăieşte“.

Rezervele de numerar reprezintă o cale importantă de a avea posibilităţi de plată în orice moment si de a satisface cerinţele de lichiditate.

Concomitent, a deţine numerar inseamnă:

– a exclude posibilitatea de valorificare a dispoinibilităţilor monetare, intrucât banii păstraţi sub formă de numerar nu aduc venituri;

– a se expune unor primejdii din partea unor raufacatori.

De aceea este pe larg utilizata soluţia depozitelor bancare care în anumite condiţii pot aduce deponenţilor venituri. Activele financiare (obligaţiuni, acţiuni), care aduc venituri mai mari, prezintă anumite dificultăţi:

– necesita timp pt vanzarea lor la bursă, ceea ce insemana întârzieri in trasnformare;

– necesita chelt efective decurgand din diferente intre cursul de cumparare si cel de vanzare si din comisioane, taxe, impozite aferente.

Apar astfel costurile de tranzactie pe care doritorl de lichiditati trebuie sa le suporte.

In alegerea formelor in care trebuie sa-si pastreze rezervele, titularul trebuie sa cumpaneasca intre:

– veniturile posibile a fi realizate pe timpul plasamentului in forma data;

– costurile de tranzactie ce trebuie suportate de titular in momentul in care revine necesara transformarea rezervelor in lichiditati.

In functie de structura obligatiilor posibile se pot formula unele solutii pe segmente:

– pentru obligatiile imediate, numerar si depozite;

– pentru obligatiile mai indepartate, active financiare usor lichidabile.

 

Cai de accelerare a derularii preturilor fara numerar si reducerea platilor cash

Serviciile bancare tradiţionale, bazate pe atragerea depozitelor şi acordarea de credite, reprezintă azi doar o parte din activitatea băncilor . Sub impactul tehnologiilor moderne, piaţa bancară se dezvoltă semnificativ prin diversificarea ofertei de servicii bancare. De exemplu, azi se utilizează frecvent sisteme de distribuţie electronică a serviciilor bancare, cum ar fi: cardurile (de debit şi de credit), instrumentele computerizate (ATM-urile, POS-urile), sistemul bancar electronic care plasează clientul în mod virtual în cadrul instituţiei bancare (internet-banking, mobile-banking, home-banking).

Astfel principalele cai de accelerare a derularii platilor fara numerar si reducerea platilor cash se reduc la dezvoltarea serviciilor bancare electronice si cresterea comisioanelor la platile cash.

Reducerea timpului aferent unei tranzacţii, reducerea costurilor acesteia (ca urmare a absenţei reţelei teritoriale şi a personalului uman implicat), utilizarea personalului în alte activităţi sunt numai câteva dintre avantajele incontestabile ale utilizării sistemelor electronice. Rata de penetrare a card-urilor în România este de cca. 28%, în timp ce în Cehia, Polonia sau Ungaria ponderea a depăşit 40%. România se situează sub 5% din segmentul de acceptare şi emitere a card-urilor cu cip, în timp ce în Bulgaria nivelul de acceptare este mai ridicat, 37% din tranzacţiile la comercianţi fiind acceptate prin POS-uri adaptate pentru tehnologia cipului. În Serbia şi Muntenegru 13% din card-urile VISA au cip incorporat, în Croaţia 10%, în Albania 8%, iar în Macedonia, Bosnia şi Herţegovina 4% . Potrivit Groupement Cartes Bancaires, la sfârşitul lunii septembrie 2005 numărul de ATM-uri era de 55.000 în Marea Britanie, 45.380 în Franţa, 7.000 în Polonia, 3.400 în Ungaria. La aceeaşi dată, numărul de POS-uri era de 899.000 în Marea Britanie, 850.000 în Franţa, 112.000 în Polonia, 39.900 în Ungaria . Dintr-un studiu al „e-Finance” reiese că la mijlocul anului 2004 în România erau funcţionale în cadrul băncilor cu cele mai mari reţele peste 2.700 de ATM-uri şi peste 13.600 de POS-uri. În doi ani numărul acestora s-a dublat,ajungând la mijlocul anului 2006 la 4.180 ATM-uri şi 30.461 POS-uri .

Este neîndoielnic faptul că de regulă clienţii sunt atraşi cu dobânzi mici şi produse bune, nu cu servicii de e-banking performante, dar pot fi păstraţi cu ajutorul acestora. Pe zi ce trece clienţii bancari devin mai exigenţi, mai bine documentaţi, solicitând prestaţii eficiente, caracterizate prin profesionalism şi şi confidenţialitate în acelaşi timp. Deşi acest tip de servicii nu reprezintă un centru de profit, băncile vor investi în continuare pentru perfecţionarea lor, întrucât permit fidelizarea clientelei. Studiile realizate la nivel internaţional arată că numărul celor care folosesc e-banking-ul este în continuă creştere, iar în viitor clienţii vor renunţa la băncile care nu oferă servicii de e-banking de calitate. De exemplu, la sfârşitul anului 2004, numărul utilizatorilor serviciilor de online banking era de 57,9 milioane clienţi în ţările Europei Occidentale, 22,8 milioane în SUA şi 21,8 milioane în Japonia. În România, numărul de utilizatori ai e-banking-ului a crescut de la 18.000 în anul 2003, la peste 100.000 în 2005. Evoluţia viitoare a celor trei servicii de e-banking (home-banking, mobile-banking şi internet-banking) se aşteaptă a fi diferită. Dezvoltarea serviciilor de mobile-banking are un potenţial apreciabil, din perspectiva numărului utilizatorilor de telefonie mobilă, dar securitatea operaţiunilor pe acest tip de serviciu nu depinde de bancă, ci de operatorul de telefonie (criptarea comunicaţiilor mobile). De aceea, unele bănci ar putea avea reţineri în a investi în mobile-banking. Numărul utilizatorilor de mobile-banking va creşte până la un anumit nivel, care la un moment dat se va stabiliza, din cauza funcţionalităţilor limitate . Principalul atu al unui astfel de serviciu este posibilitatea de a folosi telefonul pentru obţinerea de informaţii sau efectuarea de tranzacţii. În general, prin serviciul de mobile-banking se pot obţine informaţii privind produsele şi serviciile băncii, privind solduri şi conturi, se pot realiza transferuri între conturi, notificări (de exemplu, alarme legate de modificarea limitelor de creditare la un card), reîncărcare cartele, schimburi valutare, plăţi de facturi sau schimbări de parole pentru accesul la serviciu etc. . Mobile-banking-ul este solicitat, nu de puţine ori, ca o completare la serviciul de internet-banking. Home-banking-ul va pierde teren în favoarea internet-banking-ului, care permite utilizatorilor să facă tranzacţii de oriunde s-ar afla, printr-o simplă conectare la internet şi oferă posibilitatea dezvoltării de noi opţiuni şi facilităţi. Internet-banking-ul se transformă într-un serviciu folosit în mare măsură de companii şi de persoane fizice, fiind mai ieftin şi mai rapid decât serviciile clasice. De exemplu, serviciul de internet-banking Alpha Click oferit de Alpha Bank permite realizarea de oriunde din lume şi oricând, a tuturor operaţiunilor curente la un cost mai redus cu 35% comparativ cu cel al operaţiunilor efectuate la ghişeul băncii. Este evident că banca viitorului va avea în continuare funcţionari, întrucât toate studiile referitoare la popularitatea canalelor electronice de acces relevă faptul că prezenţa umană este considerată în continuare de clienţi un factor important în relaţiile lor cu banca. În echilibrul creat între tehnologie şi funcţionarul de la ghişeul bancar vor avea beneficii atât clientul, care va primi servicii mai rapide, cât şi banca, întrucât îşi va reduce costurile ca urmare a comunicării prin internet .

Toate cele trei tipuri de servicii la distanţă (internet-banking, home-banking şi mobile-banking) reprezintă de fapt modalităţi diferite de atingere a obiectivului de realizare a operaţiunilor bancare în timp real. Principala diferenţă constă în modul de accesare, respectiv internet, telefonie fixă sau mobilă. În viitor, serviciile de e-banking se vor completa, în sensul că va exista acces la internet-banking pe telefonul mobil sau acces la aplicaţia de mobile-banking şi pe internet. De aceea, performanţele celor trei canale de distribuţie a produselor şi serviciilor bancare trebuie să evolueze în strânsă corelaţie, astfel încât să ofere clienţilor posibilitatea de a opta pentru un serviciu sau altul în funcţie de dotarea tehnică pe care o deţin şi de preferinţe (eficienţă şi confort).

Inovarea serviciilor bancare presupune stabilirea unor parametri ai serviciilor sau a unor modificări faţă de cei anteriori. Parametrii serviciilor bancare se referă în general la volumul angajării, cost, randament, condiţii de securitate (codificarea şi siguranţa ciclului informaţional), probleme de fiscalitate şi disponibilităţi. De obicei, inovarea se bazează pe reglementări bancare sau de regim fiscal. Astfel, unele produse au apărut pentru contracararea unor dispoziţii legale, dezavantajoase pentru clientelă. De exemplu, reglementările emise de BNR la sfârşitul anului 2003 privind creditele ipotecare au generat schimbarea denumirii acestora în credite imobiliare, întrucât acest tip de finanţare nu era cuprins în reglementările BNR. O altă metodă a fost mărirea perioadei de acordare sau schimbarea bazei de calcul al veniturilor (incluzând veniturile soţului/soţiei şi cele ale membrilor familiei care gospodăresc împreună). De asemenea, o altă reglementare a BNR din vara anului 2005, referitoare la ponderea ratei ca principal plus dobândă în veniturile lunare ale solicitantului a condus la micşorarea dobânzilor, mărirea comisioanelor şi creşterea perioadei de acordare a creditelor. Totodată, au apărut creditele de refinanţare, adică cele acordate pentru rambursarea altor credite contractate la alte bănci cu dobânzi mai mari. Paralel cu inovarea produselor bancare apar şi inovări de proces, ce rezultă prin modificări tehnologice (de exemplu, cardurile, ATM-urile, internet-banking-ul).

Dezvoltarea tehnologiei pentru serviciile de Retail Banking

Sunt trei sectoare în care au avut loc mari progrese în ultimul timp privind modul de furnizare a serviciilor de retail banking (automate de plată  ATM,  banca prin telefon, banca la domiciliu), fiind considerate  drept noile produse oferite de bănci. La drept vorbind, ele  ar trebui considerate ca progrese tehnologice în domeniul serviciilor  de retail banking.

(1) Automate de plată (ATM = Automated Teller Machines)

ATM-urile sunt utilizate tot mai mult de către bănci în ultimul timp din următoarele motive:

– degrevează funcţionarii bancari, lăsându-i să efectueze operaţiuni mai dificile decât cele realizate prin ATM;

– serviciile oferite sunt 24 de ore din 24, pe parcursul celor 7 zile din săptămână;

– sunt foarte rapide în realizarea tranzacţiilor şi în întocmirea  documentelor corespunzătoare;

– se presupune că sunt mai ieftine   decât personalul angajat pentru aceste operaţiuni.

 

(2) Banca prin telefon (phone banking)

Clienţii cărora le este oferit acest tip de serviciu, primesc o parolă care le permite accesul la sistemul  computerizat al băncii şi realizarea unor tranzacţii, cum ar fi verificări de solduri, ordine de plată, etc.

 

(3) Banca la domiciliu (home banking)

Acest serviciu este oferit clienţilor cu sume mari în cont  sau cu volum mare de tranzacţii. Lor li se oferă un sistem care le permite să-şi conecteze calculatorul personal la sistemul  computerizat  al băncii şi realizarea unor tranzacţii similare cu cele efectuate prin telefon (phone banking), având însă şi posibilitatea să-şi imprime rezultatele.

 

 

 

 

 

 

 

Concluzii

In concluzie se remarcă o imbunătătire a sistemului bancar romanesc care contribuie la reducerea platilor cash si accelerarea platilor fara numerar. În primul rând trebuie subliniat necesitatea exitenţei platilor cu sau fara numerar  în cadrul economiilor de piaţă, şi a avantajelor şi dezavantajelor pe care aceste le oferă participanţilor la economia de piaţă.

Comparativ cu sistemele de plăţi ale ţărilor dezvoltate, sistemul de plăţi românesc mai are de parcurs un drum destul de lung, în special în direcţia folosirii mijloacelor de comunicaţie moderne pe care tehnologiile informaţionale actuale le pun la dispoziţie si astfel renuntarea definitiva la platile cash. Totuşi, se observă că instituţiile competente iau măsuri pentru „modernizarea” sistemului de plăţi, şi alinierea acestuia la standardele internaţionale, în special cele europene.Pentru alinierea sistemului de plăţi autohton la standardele europene, trebuie subliniată nevoia dezvoltării sistemului bancar, în care se simte încă influenţa sectorului bancar de stat.

Bilbiografie

1. Basno C., Dardac N. – Operaţiuni bancare – instrumente şi tehnici de plată, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1996

2.  Cerna S. – Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996

3. Imireanu M. – Tehnica şi practica operaţiunilor bancare, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995

4. www.bnr.ro

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: