Prima pagină » Uncategorized » Uniunea Economica Monetara

Uniunea Economica Monetara

Uniunea economică şi monetară europeană este rezultatul unui proces integrativ complex, atât în planul economiei reale cât şi în cel al economiei monetare, derulat de-a lungul unei jumătăţi de secol în spaţiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea mai multor etape.Dintre acestea, cele mai importante sunt:

– Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeană de Plăţi (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a zonei francului, şi din ţările africane aflate în spaţiul colonial.

– Crearea Comunitãţii Economice Europene care a însemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri şi servicii, şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea mişcării factorilor de producţie.

– Crearea Sistemului Monetar European (1979), înlocuit ulterior de către Mecanismul Ratei de Schimb cu cele două forme ale sale.

– Summitul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni economice şi monetare;

– Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital;

– Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice şi monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei Europene din acea perioadă, Jaques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.

– Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spaţiului monetar european.

– Crearea Sistemului European al Bãncilor Centrale, a cărui funcţionare se bazează pe mai multe principii generale dintre care amintim independenţa instituţională şi financiară a Băncii Centrale Europene şi a băncilor centrale ale statelor membre, transparenţa, subsidiaritatea şi responsabilitatea în atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht[1].

Şi nu în ultimul rând, dar poate cel mai important pas introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.

 

2.2. Argumente pro şi contra formãrii Uniunii Economice şi Monetare în spaţiul european

 

Uniunea economică şi monetară considerată a fi, dintr-un anumit punct de vedere, cel mai ambiţios dar şi cel mai riscant proiect al construcţiei europene, este rezultatul unei decizii politice fundamentată pe o puternică componentă economică.

Dacă doar una din cele două componente (economică sau politică) ar fi stat la baza creării acesteia, Uniunea economică şi monetară nu s-ar fi realizat nici în prezent deoarece doar din punct de vedere economic sau doar din punct de vedere politic argumentele nu ar fi fost suficiente.

Din punct de vedere politic, formarea Uniunii economice şi monetare reprezintă cedarea de suveranitate şi de control asupra deciziilor privind politica economică a statelor membre. Mai mult, introducerea şi utilizarea monedei unice ar presupune o singură conducere economică care ar necesita transferul de responsabilităţi şi chiar funcţionarea unei conduceri politice unice.

Nici strict din punct de vedere economic, Uniunea economică şi monetară nu prezintă argumente suficiente pentru crearea ei, în primul rând deoarece spaţiul comunitar nu reprezintă o zonă monetară optimă.

Statutul de zonă monetară optimă presupune:

  • un grad ridicat de deschidere a economiilor pentru comerţul intracomunitar;
  • un grad ridicat de mobilitate transfrontalieră a capitalului şi forţei de muncă;
  • flexibilitate înaltă a preţurilor şi salariilor;
  • transferuri fiscale în condiţiile în care veniturile din impozite sunt redistribuite

spre zone aflate în recesiune.

În esenţă, statele dintr-un grup sau care aderă la un grup pot câştiga reciproc din deţinerea unei monede comune doar atunci când fac parte dintr-o zonă monetară optimă, adică atunci când structurile lor economice sunt similare şi când nu există riscul ca şocurile asimetrice să afecteze doar unele din aceste ţări. Cum însă între economiile statelor membre există diferenţe notabile între nivelurile de dezvoltare, acestea vor reacţiona în mod diferit la şocurile venite din exterior. Astfel, pentru acele state membre care sunt exportator net modificarea preţului mondial al unui produs va avea efecte opuse celor înregistrate de statele care se situează pe poziţia de importator net. În mod similar, consumatorii din unele state membre se împrumută mai mult, alţii mai puţin şi ca atare vor percepe în mod diferit fluctuaţiile ratelor dobânzilor de pe piaţa internaţională.

Particularizând pentru zona Euro, care nu reprezintă nici în acest moment o zonă monetară optimă, statele membre ale acesteia nu mai au posibilitatea de a-şi stabili propria rată a dobânzii sau de a utiliza cursul de schimb ca instrument al politicii economice. Mai mult, nici unul din mecanismele alternative de ajustare, cum ar fi migraţia, nivelul salariilor, mişcările de capital, politica fiscală, transferurile fiscale sau ajutoarele directe nu funcţionează la parametri optimi în spaţiul Euro. În acelaşi timp, există bariere culturale şi lingvistice legate de mobilitatea forţei de muncă, ceea ce determină variaţii legate de nivelul salariilor şi de rata şomajului.

Din aceste considerente, Uniunea Europeană reprezintă şi în prezent o zonă monetară suboptimă, fapt ce constituie un impediment în această etapă a integrării. În ciuda statutului de zonă monetară sub-optimă, există însă o serie de argumente pro (şi desigur şi contra) constituirii unei Uniuni economice şi monetare în spaţiul european.

Argumentele în favoarea unei uniuni economice şi monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost[2]:

  • completarea pieţei unice, în sensul că o piaţă unică are nevoie de o monedă

unică;

  • creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor de

conversie;

  • reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin

eliminarea fluctuaţiilor ratei de schimb;

  • transparenţa preţurilor şi prin aceasta o mai bună informare a participanţilor la

tranzacţii;

  • disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza valutele

ca instrumente de politică economică;

  • scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formează zona

Euro;

  • fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii la scară;
  • creşterea eficienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;
  • întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar internaţional;
  • facilitarea atingerii ţelului creării uniunii politice;

Argumentele împotriva formãrii unei uniuni monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost [3]:

  • pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare;
  • pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia

decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul altor ţări;

  • diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele

membre;

  • pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara

Uniunii economice şi monetare;

  • costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naţionale cu

moneda unică, crearea instituţională şi modificările de natură legislativă cerute de acest demers.


[1] Dumitru Miron – “Integrarea economică Regională”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2000, p.51

 

[2] http//:www. eucenter.org/

 

[3] http//:www. eucenter.org/

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: