Acasă » Uncategorized » PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE LEASING

PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE LEASING

În afară  de calea cumpărării în vederea obţinerii şi utilizării activelor există şi calea contractului de leasing , o formă specială de închiriere. Leasingul este un mijloc de obţinere a utilizării economice a unui activ pe o perioadă fără a obţine un titlu legal asupra activului. El poate reprezenta o metodă de creştere a vânzărilor, dar şi o procedură de finanţare.Finanţarea prin leasing poate fi furnizată de către firmele industriale producătoare în efortul acestora de a creşte vânzările ,dar şi de firmele specializate în asigurarea finanţării prin leasing.Există mai multe tipuri de firme care au ca obiect de activitate leasing-ul:băncile comerciale, instituţiile financiare, firme financiare şi firme industriale.

Leasing-ul este o procedură de finanţare a investiţiilor prin care o bancă sau o instituţie financiară specializată achiziţionează un bun  mobiliar sau imobiliar pe care-l închiriază unei firme sau unui particular , aceştia din urmă având posibilitatea să-l cumpere la sfârşitul contractului la un preţ convenit (în general la valoarea reziduală).

Obiectul contractului de leasing îl formează finanţarea oricăror bunuri mobile sau imobile  cu valoare ridicată şi de folosinţă îndelungată .Finanţatorul care cumpără un bun de la producător îşi acoperă preţul acestuia prin redevenţele plătite de cel care ia în leasing acel bun .Redevenţa cuprinde , pe lângă amortizarea preţului de cumpărare şi dobânda la capitalul investit, cheltuielile de administraţie, precum şi o cotă de profit. Redevenţele sunt de aşa natură calculate încât să asigure  amortizarea preţului într-o perioadă sensibil mai scurtă decât durata de folosinţă efectivă.

Contractul de leasing specifică condiţiile şi clauzele înţelegerii privind leasing-ul, incluzând: perioada leasingului, redevenţa, părţile responsabile de costuri, asigurare, întreţinere şi reparare a activului, condiţiile anulării înţelegerii, opţiunea de a cumpăra activele la finele leasing-ului.

Principalele tipuri de leasing sunt:

  1. Leasing-ul direct (tehnic) –  oferă chiriaşului drept de folosire a unui bun , în timp ce cel ce dă în leasing este producătorul bunului  care-şi reţine dreptul de proprietate asupra bunului. La rândul său ,cel ce dă în leasing primeşte plăţile cu chiria de la locatar ca remuneraţie pentru utilizarea bunului.

În mod frecvent , leasing-ul direct conţine clauze care impun celui ce dă în leasing să asigure serviciul de întreţinere; un astfel de angajament se numeşte service leasing .Cel ce dă în leasing poate, de asemenea , să ajute la finanţarea parţială , dacă este necesară utilizatorului.

O altă trăsătură distinctivă a leasing-ului direct este existenţa clauzei anulării care permite utilizatorului să anuleze chiria înainte de expirarea termenului de închiriere. Această clauză este importantă pentru utilizator, deoarece înseamnă că el poate returna bunul dacă acesta se uzează moral prin dezvoltare tehnologică sau dacă nu mai este necesar să fie prelungit contractul din cauza declinului în afacerile utilizatorului. De asemenea , în mod frecvent , acest tip de leasing nu permite o amortizare integrală ; cu alte cuvinte , plăţile prevăzute prin contractul de leasing nu sunt suficiente pentru acoperirea în întregime a costului bunului.Cu toate acestea ,contractul de leasing este încheiat pe o perioadă semnificativ mai scurtă decât viaţa economică a bunului închiriat şi cel ce dă în leasing se aşteaptă să acopere în întregime costurile cu investiţia prin plăţi ulterioare , rezultate din închirieri ulterioare la alţi utilizatori sau prin vânzarea bunului ce a fost anterior dat în leasing.

B. Leasing-ul financiar – în cazul acestui tip de leasing , cel ce dă în leasing este finanţatorul operaţiunii. Firma care va utiliza bunul (locatarul) selectează bunul respectiv şi negociază preţul şi termenele de livrare cu fabricantul .Firma utilizatoare negociază ,după aceea, condiţiile de leasing cu o firmă de leasing şi, o dată ce termenii leasing-ului au fost stabiliţi , se trece la cumpărarea bunului de către cel ce dă în leasing (finanţator) de la fabricant sau de la distribuitor. După ce bunul a fost  cumpărat, firma utilizatoare execută înţelegerea privind leasing-ul.

Leasing-ul financiar este o formă de finanţare pe termen lung similară împrumutului. Utilizatorul obţine utilizarea imediată a bunului , dar în schimb îşi asumă obligaţia de a efectua plăţi periodice aşa cum se specifică în contractul de leasing. Ca şi în cazul împrumutului , leasing-ul financiar presupune fluxuri de numerar de ieşire de la utilizatorul bunului.

Majoritatea leasing-urilor financiare sunt leasing-uri nete,adică utilizatorul se angajează să asigure întreţinerea şi să plătească asigurarea bunului şi/sau impozitele pe proprietate aferente bunului achiziţionat în leasing.

C. Vânzare şi leaseback – prin operaţiunea de vânzare şi leaseback , o firmă care este proprietară de pământ, construcţii sau alte bunuri ,vinde proprietatea asupra unor astfel de bunuri  şi încheie simultan cu cumpărătorul o  înţelegere prin care acesta îi dă în leasing aceste bunuri pe o perioadă , în anumite condiţii. Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială,o firmă specializată în leasing sau chiar un investitor individual.

Firma care este vânzătoarea bunului primeşte imediat preţul de cumpărare al bunului de la cumpărător ,care dă imediat în leasing bunul proprietarului iniţial pentru a-l utiliza. Noul proprietar reţine titlul de proprietate asupra bunului şi toate celelalte avantaje ale proprietarului, cum ar fi creditele fiscale şi avantajele amortizării fiscale.

În majoritatea cazurilor , bunul este vândut de către proprietarul originar la valoarea de piaţă a acestuia. Operaţiunea de vânzare şi leaseback este avantajoasă pentru utilizator din două motive: pe de o parte, el primeşte banii din vânzarea activului care pot fi investiţi în afara firmei  sau în cadrul acesteia pentru creşterea lichidităţii, iar pe de altă parte, utilizatorul continuă să folosească activul , chiar dacă el nu mai este proprietarul acestuia.

D. Leasing-pârghie -include pârghia financiară , care nu este utilizată în celelalte forme  de leasing prezentate. În cazul acestei forme de leasing, intervine o a treia parte –finanţatorul- care furnizează o mare parte din fondurile necesare celui ce dă în leasing pentru a putea cumpăra  bunurile respective. Acest tip de leasing  este adesea utilizat în situaţiile în care sunt necesare cheltuieli mari de capital pentru cumpărarea bunului ce face obiectul leasing-ului sau societatea de  leasing nu dispune de capital suficient pentru a face faţă cererilor din partea celor care doresc să ia bunuri în leasing.

Pentru utilizator nu există diferenţe fundamentale între un leasing- pârghie şi celelalte forme de leasing. Diferenţele care totuşi există rezultă din plăţile diferite de chirie cerute de cel ce dă în leasing  datorită gradului de pârghie financiară utilizat (îndatorare). Cel ce dă în leasing are totuşi o poziţie diferită. Ca debitor, acesta trebuie să facă plăţi de dobânzi în contul împrumutului contractat . Mărimea acestor plăţi depinde de gradul de îndatorare utilizat care , la rândul său , afectează mărimea şi periodicitatea fluxurilor de numerar net al celui ce dă în leasing.

Legiuitorul român se referă la două tipuri de leasing:leasing financiar şi leasing operaţional. Leasing-ul financiar este definit ca fiind operaţiunea de leasing care îndeplineşte una din următoarele condiţii:

  • Riscurile  şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
  • Părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing  se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului ;
  • Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
  • Perioada de folosire a bunului în sistemul de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului , chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat;

La rândul său , leasingul operaţional este definit ca fiind operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile impuse leasing-ului financiar.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: