Acasă » Uncategorized » Analiza economico financiara a activitatii economice.Concepte teoretice

Analiza economico financiara a activitatii economice.Concepte teoretice

Conţinutul aplicativ şi metodologic al analizei activităţii economico-financiare

         Prin definiţie, analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.

         Din punct de vedere al raportului între momentul în care se efectuează analiza şi momentul producerii fenomenelor se disting două tipuri fundamentale de analiză economico-financiară:

         a) Analiza post-factum – denumită şi analiza post-operatorie sau analiza activităţii (respectiv analiza comparativă în profil dinamic, teritorial sau în raport cu planul) se referă la analiza situaţiei fenomenelor care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în prezent. Această formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele obţinute în raport cu obiectivele din programul propus sau în dinamică, factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul acestora, precum şi rezervele potenţiale nevalorificate.

         b) Analiza previzională – denumită şi analiza prospectivă sau analiza de  prognoză, are ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economico-financiar folosind metode de cercetare previzională sau de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor economico-financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi dezvoltare economică.

         După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de analiză economico-financiară:

         a) Analiza curentă (analiza operativă) – se efectuează, de regulă, zilnic sau se referă la perioade scurte de timp (săptămână, decadă). Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care asigură conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat ce se constată anumite disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a măsurilor care se impun în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau obţinerea rezultatelor economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza datelor furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor faptice. Extinderea prelucrării automate a datelor creează condiţii tot mai favorabile pentru ca analiza operativă să devină un instrument eficace în conducerea activităţii economico-financiare.

         b) Analiza periodică – această analiză se efectuează, de regulă, la intervale mai mari de timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau an. Acest tip de analiză are o sferă mai cuprinzătoare, incluzând totalitatea aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea economico-financiară. În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă.

         c) Analiza special organizată – în această categorie se includ analizele solicitate de diverse organisme exterioare sistemului economico-social studiat, cum ar fi analizele efectuate de către organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de Conturi şi alte analize similare.

         Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-financiare sunt asigurate în măsura în care se respectă cu stricteţe următoarele cerinţe:

         – cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective specifice economiei de piaţă;

            – cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi internaţional, în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic;

            – analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din surse de informare obiective;

            – asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le propagă;

         – analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru, corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici;

– analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-o simplă constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;

– analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice apreciere subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite ;

         – analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare economică;

            – analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;

         – analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.

Funcţiile analizei economico-financiare

         Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al agenţilor economici.

            O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă.

            Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă interdependenţă cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.

            Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al conducerii este conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.

Metode folosite în analiza economico-financiară

         Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare necesită utilizarea unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de aplicabilitate.

         a) Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static, dinamic şi teritorial.

            b) Metoda grupărilor

            c) Metoda mărimilor relative

            d) Metoda mărimilor medii

            e) Metoda divizării rezultatelor

            f) Metoda balanţieră

            g) Metode de analiză a influenţei factorilor

         Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.

            Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:

         -Metoda substituirilor succesive sau în lanţ;

            -Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale;

            -Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);

            -Metoda creşterilor finite (Lagrange).

            – Metoda ponderilor medii (Edgeworth)

h) Metoda indicilor statistici

i) Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor

            j) Metode de analiză grafică

         Paleta metodelor folosite de analiza economico-financiară cuprinde şi alte metode cu aplicare mai mult sau mai puţin particularizate la anumite aspecte de detaliu ale activităţii şi care pot da o consistenţă sporită concluziilor finale, cum ar fi: “Metoda lanţurilor Markov” – pentru analiza şi proiecţia structurii indicatorilor a căror mărime poate fi divizată pe subactivităţi componente sau pe tipuri de produse; procedeele care se bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de variaţie, energia informaţională sau entropia informaţională – pentru analiza ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice; calculul şi interpretarea coeficienţilor de elasticitate – pentru analiza modificării unor indicatori rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină comportamentul; metode ale programării matematice – pentru fundamentarea unor niveluri optime.

 

       Analiza rezultatelor economice pe baza indicatorilor de gestiune 

Sistemul indicatorilor de gestiune

A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora

            – pentru activitatea productivă:

     – volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);

            – pentru activitatea de transport:

                 – mărfuri transportate în tone transportate (mt);

                 – parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);

                 – călători transportaţi (ct);

     – parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);

     – volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);

            – pentru activitatea de turism:

                 – numărul total de turişti (T); 

                 – numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz); 

     – numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau  an ,

, în care:

Z- numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul.

– durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile,

, de unde rezultă că: ;

– densitatea circulaţiei turistice (Dct) exprimă intensitatea fenomenului turistic la nivelul unei zone turistice sau a unei ţări, într-o anumită perioadă de timp considerată semnificativă pentru analiză,

, în care:

 P – numărul mediu al locuitorilor dintr-o zonă turistică sau dintr-o ţară (în perioada pentru care se face calculul);

                 – coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active (Kua),

, în care:

                                    Lz reprezintă capacitatea de cazare activă sau disponibilă pentru cazare exprimată prin numărul de locuri-zile capacitate;

         Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active exprimă proporţia în care capacitatea de cazare disponibilă (activă) este ocupată de către turişti. Calculul şi analiza în dinamică a acestui indicator ne permite să cunoaştem, pe intervale de timp determinate, intensitatea activităţii turistice, ritmicitatea şi sezonalitatea prestaţiilor de servicii turistice.

– coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare existente (Kui),

, în care:

Le – numărul de locuri-zile capacitatea de cazare existentă.

O interpretare similară, cu aceea referitoare la indicatorul precedent, poate fi formulată şi în cazul coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare existente prin faptul că exprimă proporţia în care capacitatea de cazare existentă este ocupată de către turişti. Dar, în acest caz, mărimea indicatorului nu ia în considerare şi existenţa posibilă a unei capacităţi de cazare inactive, care nu poate fi ocupată de turişti.

         Mărimea proporţiei în care locurile-zile existente sunt apte pentru a fi ocupate de turişti este obţinută prin calculul “Coeficientului de disponibilizare a capacităţii de cazare existente” (Kd),  , iar diferenţa până la 1 sau 100, în cazul exprimării procentuale a acestui indicator, reprezintă proporţia locurilor-zile capacitate de cazare inactive în totalul capacităţii existente. De asemenea, se precizează că diferenţa dintre Le şi Lz este reprezentată de capacitatea exprimată în locuri-zile indisponibilă (inactivă sau nefuncţională) pentru cazare datorită unor lucrări de întreţinere, reparaţii sau pentru modernizare.

               – coeficientul de utilizare a bazei de tratament medical (Kum),

 

în care: – numărul mediu de proceduri de tratament medical efectuate pe zi (pe tipuri de proceduri),

                        – numărul de proceduri de tratament medical maxim posibil a fi efectuate într-o zi (pe feluri de proceduri).

         Pentru caracterizarea ofertei de “produse turistice” sunt utilizaţi indicatori specifici referitori la baza materială: capacitatea de cazare pe categorii de confort (numărul locurilor şi numărul locurilor-zile de cazare existente – Le, numărul de locuri-zile capacitate disponibilă sau activă – Lz); pentru activitatea de alimentaţie publică (numărul de locuri la mese); pentru agrement (capacitatea ofertei de participare la activităţi de agrement); pentru tratament (numărul de proceduri de tratament medical maxim posibil a fi efectuate într-o zi pe feluri de proceduri -Pzm).

 

B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora

 

cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea mărfurilor şi a producţiei vândute inclusiv contravaloarea serviciilor prestate într-o perioadă determinată;

cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei de afaceri în care sunt incluse şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;

marja comercială (MC) ,

 

         Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă în preţul de vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea cheltuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui profit corespunzător.

           – producţia exerciţiului (Q),

 , în care :

          Qv – producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate (cifra de afaceri);

          Pf1 şi Pf2 – stocul de produse finite şi semifabricate destinate vânzării la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se calculează producţia exerciţiului. Diferenţa Pf2 – Pf1  dimensionează deci, variaţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării;

           Pn1 şi Pn2 – stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se determină producţia exerciţiului. Diferenţa, Pn2 – Pn1, exprimă variaţia stocurilor de producţie în curs de execuţie;

           Qi – producţia imobilizată sau veniturile din producţia de imobilizări necorporale realizate pe cont propriu (lucrări şi proiecte de cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi alte drepturi şi valori similare; valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi de imobilizări corporale realizate de asemenea în regie proprie (valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de mijloace fixe, precum şi a producţiei de imobilizări corporale în curs).

              – producţia marfă fabricată (Qm),

                   Qm = Qv + ( Pf2 – Pf1 ) + Qi , în care:

Qv + ( Pf2 – Pf1 ) reprezintă valoarea produselor finite şi a semifabricatelor vândute sau destinate vânzării, fabricate în perioada pentru care se face calculul producţiei marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Această expresie valorică este denumită producţia marfă destinată vânzării (livrării);

             – valoarea adăugată (VA) ,

                       VA = Q – Ci , pentru activitatea productivă sau, dacă agentul economic desfăşoară şi o activitate de comercializare pentru care încasează adaos comercial, valoarea adăugată aferentă activităţii totale se calculează astfel,

      VA = Q + MC – Ci, în care:

                     Ci – consumul intermediar format din:

– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;

– cheltuieli cu energia şi apa;

– alte cheltuieli materiale;

– cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie şi comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi), şi anume:

– cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,

– cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,

– cheltuieli cu primele de asigurare,

– cheltuieli cu studiile şi cercetările,

– cheltuieli cu colaboratorii,

– cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,

– cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,

– cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,

– cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,

– cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,

– cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,

– alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;

– corecţii valorice reprezentate prin:

– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind ajustarea valorii activelor circulante (creanţe şi debitori diverşi inclusiv provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie),

                           – diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.

         Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de prestare a serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată este obţinută astfel:

VA = CA – Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

            Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de producţie atunci se va proceda astfel: VA = Q – Ci , iar consumul intermediar luat în considerare va fi numai acela care este aferent producţiei exerciţiului.

         Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele elemente:

                   – cheltuieli cu personalul:

                                   – salarii,

                                   – cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;

– cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

– ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind

provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale);

– rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune pe baza căruia se calculează valoarea adăugată.

                       – valoarea adăugată netă (VAN)

                      VAN = VA – A,  în care,

                                  A amortizarea activelor imobilizate corporale şi necorporale (ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale).

  – marja brută (MB)

                     MB = Venituri din exploatare – Cheltuieli variabile

             – excedentul brut de exploatare (EBE)

EBE = VA + Venituri din subvenţii   –  Alte impozite, taxe şi  – Cheltuieli cu

                     de exploatare aferente      vărsăminte asimilate        personalul

                        cifrei de afaceri              (incluse în valoarea

                                                                    adăugată)

               – rata valorii adăugate (Rva)

              ;  sau  , după caz.

         Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu  producţia exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de proporţia consumurilor intermediare în valoarea indicatorilor de gestiune de la numitorul raportului respectiv, care poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia exerciţiului însumată cu marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.

              – rata marjei comerciale (Rmc)

         Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului comercial în raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).

Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune

         În contextul fundamentării deciziilor de conducere, prezintă o utilitate distinctă analiza relaţiilor de proporţionalitate care se pot forma, atât în profil static cât şi dinamic, între indicatorii de volum fizic şi valoric ai rezultatelor obţinute de un agent economic ca expresii sintetice ale unor complexe şi interdependente activităţi economice şi financiare.

         a) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului

         Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei producţie a exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului.

            Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent producţiei exerciţiului.

            Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului, şi se obţine prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al producţiei exerciţiului, 

                       , în care:

           – indicele de dinamică al valorii adăugate;

           – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.

         În cazul agenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor sau cu activitate comercială se procedează la analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în dinamică. Raportul static (Rs) reflectă ponderea valoarii adăugate în cifra de afaceri, înregistrată la un moment dat, astfel:

         Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de 100% şi indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100 lei cifră de afaceri.

            Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o dimensiune normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din serviciile prestate.

         Existenţa unei abateri negative ( ) a raportului static efectiv (Rs1) faţă de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii aplicării unor măsuri de raţionalizare a consumurilor de materii prime şi materiale, a cheltuielilor cu energia şi apa, a cheltuielilor privind prestaţiile externe, achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor consumabile, a mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării cheltuielilor aferente.

         Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri, caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri,

 

   în care:  – indicele de dinamică al valorii adăugate;

                 – indicele de dinamică al cifrei de afaceri.

          Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea producţiei exerciţiului (IVA>IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (IVA>ICA) atestată printr-un coeficient de decalaj supraunitar (Rd>100%) ne permite să apreciem că deciziile pe linia raţionalizării consumului intermediar au fost în mod eficient aplicate fiind astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor salariaţilor cât şi a rezultatului exploatării.

            Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului intermediar în producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a fost posibilă fie prin micşorarea, din punct de vedere fizic, a consumurilor specifice de active circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu aceste resurse la preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se face comparaţia.

         În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al producţiei exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la dimensionarea modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:

                        – modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri (în funcţie de modul de calcul al valorii adăugate);

                        – modificarea  proporţiei  valorii adăugate şi respectiv, prin complementaritate, a consumului  intermediar în  producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri.

         Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al modificării absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este determinată prin scăderea consumului intermediar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel:

            – modificarea absolută a valorii adăugate: , din care:

          – influenţa modificării producţiei exerciţiului:

 sau,

 

-influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a proporţiei consumului intermediar, în producţia exerciţiului:

 

sau,

 

 

         b) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată şi producţia exerciţiului este realizată pe baza rezultatului oferit de,

raportul static:  , sau de

 

          raportul dinamic:  , în care:

 – indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;

        – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.

         Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei marfă fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade de timp dată, fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O interpretare utilă a acestui raport se realizează în sistem comparativ cu un raport normativ (antecalculat) sau cu un raport aferent unui segment de timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este echivalentă cu analiza raportului dinamic.

         Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul dinamic este supraunitar se apreciază că producţia marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii producţiei exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această stare economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante, sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte acţiuni economice sau financiare.

         Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate şi al producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării absolute a producţiei marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:

                  – modificarea producţiei exerciţiului;

                  – modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în  producţia exerciţiului.

          Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei marfă fabricate, se prezintă astfel:

– modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:

        ,

                        din care:

             – influenţa modificării producţiei exerciţiului:

       sau,

                            – influenţa modificării proporţiei producţiei marfă

                              fabricate sau, a proporţiei creşterii sau diminuării

                              stocurilor de producţie în curs de execuţie, în

                              producţia exerciţiului:

 

     sau,

 

 

         c) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţiei marfă fabricată se realizează folosind rezultatul oferit de,

raportul static: , sau de

raportul dinamic:  

         Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-a redus proporţia stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se obţine o informaţie identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului coeficienţilor de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:

                  

         Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se determină prin raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează, în expresie relativă, partea din producţia marfă fabricată care a fost vândută.

Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă fabricată pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:

                   – modificarea producţiei marfă fabricate;

                   – modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă fabricată.

          Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel:

         – modificarea absolută a cifrei de afaceri: = CA1 – CA0 ,

              din care:

                        – influenţa modificării producţiei marfă fabricată:

, sau

 

                   – influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a

                          proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia marfă fabricată:

 

                         sau,

 

         d) Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului se realizează folosind rezultatul:

raportului static: , sau al

            raportului dinamic:

            Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii proporţiei stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului.

            În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei exerciţiului pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri ca urmare a influenţelor provocate de:

                        – modificarea producţiei exerciţiului;

                        – modificarea  proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării  stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului.

             Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă astfel:

         – modificarea absolută a cifrei de afaceri: = CA1 – CA0 ,

                        din care:

       – influenţa modificării producţiei exerciţiului:

                      , sau

                        – influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri

                        sau, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor

                        de produse finite şi semifabricate destinate

                        vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în

                        curs de execuţie precum şi a proporţiei veniturilor

                        din producţia de imobilizări corporale şi necorporale

                        realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului:

                                     ,sau

            În afara acestor relaţii de proporţionalitate proprii, cu precădere, activităţilor productive, în practica analizei economico-financiare se folosesc şi alte relaţii de proporţionalitate particularizate la specificul activităţii agentului economic diagnosticat cum este de exemplu în cazul prestărilor de servicii turistice, Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului de zile-turişti. Pentru serviciile turistice formate din cazare, alimentaţie publică, agrement, ocrotirea sănătăţii şi transport, analiza se bazează pe interpretarea raportului dinamic sau a coeficientului de decalaj dinamic (Rd) dintre indicele cifrei de afaceri (ICA) şi indicele numărului de zile-turişti (ITz), astfel:

 

Dacă “Rd” are o mărime care depăşeşte 100% se conchide că veniturile obţinute din prestarea serviciilor turistice se modifică într-un ritm superior modificării numărului de zile-turişti, ca urmare a creşterii încasărilor pentru o unitate fizică de prestaţie, respectiv pentru o zi-turist, la aceasta putând contribui următorii factori: creşterea complexităţii şi ariei de servicii solicitate de turişti; creşterea gradului de confort, care a implicat şi un tarif majorat.

            Este evident că o asemenea proporţionalitate pozitivă asigură suportul obţinerii unui rezultat din exploatare superior celui obţinut în perioada bază de comparaţie.

Studiul relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii economici poate fi extins prin efectuarea unor analize comparative menite să furnizeze informaţii cu caracter sintetic asupra unor laturi ale eficienţei activităţii desfăşurate de un agent economic, cum ar fi:

         – analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica numărului mediu al personalului. Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) depăşeşte ca mărime indicele de dinamică al numărului mediu al personalului (IN) se evidenţiază consecinţa creşterii eficienţei utilizării forţei de muncă exprimată prin sporirea productivităţii muncii valorice respectiv a veniturilor realizate din activitatea economică pe un salariat,

                        ;

analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica valorii medii a mijloacelor fixe. În cazul în care indicele de dinamică al cifrei de afaceri (ICA) devansează indicele de dinamică al valorii medii al mijloacelor fixe (IMf) se formulează concluzia că în perioada analizată comparativ cu perioada de bază a avut loc o creştere a eficienţei utilizării mijloacelor fixe, 

         – analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica consumurilor de resurse materiale şi energetice. Dacă sensul inegalităţii dintre indicii de dinamică ai celor doi  indicatori  este în favoarea cifrei de afaceri, se concluzionează că a crescut eficienţa utilizării resurselor de natură materială, la aceeaşi  unitate valorică de resurse consumate revine o valoare mai mare a cifrei de afaceri, în perioada curentă faţă de perioada de bază. Comparaţia care atestă proporţionalitatea propusă este exprimată astfel:

                        ; unde,

                         ICM este indicele de dinamică al consumului total de resurse materiale şi energetice;

         – analiza relaţiei de proporţionalitate dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica cheltuielilor aferente cifrei de afaceri sau dinamica cheltuielilor totale de exploatare. Dacă între cei doi indici de dinamică comparaţi se constată o inegalitate în favoarea dinamicii cifrei de afaceri (ICA>IC sau ICA>ICe), este o semnalizare clară a creşterii gradului de profitabilitate sau a unui curs economico-financiar performant deoarece proporţia cheltuielilor de exploatare în cifra de afaceri s-a diminuat.

            S-a notat cu IC indicele de dinamică al cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri şi cu ICe indicele de dinamică al cheltuielilor totale de exploatare,

         Analiza relaţiilor de proporţionalitate dinamică poate avea în vedere şi perioade de timp care sunt formate din 3 – 5 ani. În aceste cazuri se calculează şi se compară indici medii de dinamică a indicatorilor economici şi care constituie baza informaţională pentru a formula concluzii prin care se caracterizează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa de modificare în timp a fenomenelor şi proceselor analizate.

Analiza structurii indicatorilor de gestiune

         În contextul analizei situaţiei dinamice şi statice a indicatorilor de volum fizic şi valoric ai activităţii, realizaţi la nivelul unui agent economic, prezintă importanţă şi cunoaşterea structurii şi a modificărilor structurale a acestora prin prisma elementelor componente individualizate pe subactivităţi (producţie, comerţ, transport, cazare, agrement, alimentaţie publică, ocrotirea sănătăţii), prin prisma conţinutului financiar al indicatorilor valorici, prin prisma structurii fizice sau sortimentale a rezultatelor activităţii economice precum şi a localizării activităţilor economice pe zone geografice interne sau internaţionale.

         Obiectivul analizei structurii indicatorilor de gestiune constă în a evidenţia mărimea şi sensul modificărilor survenite în structura fizică şi valorică a rezultatelor economice, cauzele şi consecinţele modificărilor structurale asupra unor indicatori de eficienţă, de performanţă financiară sau de expresie economico-financiară.

         Atunci când se urmăreşte a fi dimensionat, printr-o expresie cifrică sintetică, gradul abaterii structurii efective a prestaţiilor faţă de o structură antecalculată optimă sau programată în funcţie de condiţiile concrete estimate, se procedează la analiza structurii  pe baza “coeficientului mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate”.

         Coeficientul mediu de îndeplinire a structurii optime sau programate a cifrei de afaceri (Ks) se determină astfel:

 

 

            Indicatorul de la numărătorul raportului – cifra de afaceri realizată în contul structurii optime sau programate – se obţine prin compararea cifrei de afaceri realizată pe feluri de activităţi cu cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată pe activităţi componente, conform principiului de neadmitere a compensărilor.

         Cifra de afaceri realizată recalculată în funcţie de structura optimă sau programată se determină prin aplicarea proporţiei optime sau programate a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi la suma totală a cifrei de afaceri realizată.

Analiza structurii şi previziunii structurii indicatorilor complecşi cu ajutorul „Metodei lanţurilor Markov

         Pentru analiza şi previziunea modificării structurii unor indicatori complecşi se recurge frecvent la metoda lanţurilor Markov. Această metodă se bazează pe logica dependenţei probabilistice a structurii indicatorilor complecşi înregistrată la nivelul unui anumit segment de timp de structura localizată în segmentul de timp precedent.

            Deoarece schimbările structurale se fac remarcate mai pregnant la intervale de timp mai mari de un an, calculele pot avea în vedere şi stări structurale ale indicatorilor complecşi localizate la distanţe de 3, 4 sau 5 ani.

Fazele preliminare de calcul a structurii previzionale implică determinarea unui număr de n-1  matrici tranzitorii

         I * Se calculează matricea tranzitorie (1) care exprimă modificarea structurii indicatorului complex în anul 2 faţă de anul 1:

La intersecţia liniilor cu coloanele tipurilor calitative care formează indicatorul complex se înscrie valoarea cea mai mică a ponderii, obţinând „diagonala fidelităţii”. În continuare se compară mărimile relative de structură de pe coloana – anul 1 şi linia – anul 2 cu cele de pe diagonala fidelităţii, consemnându-se diferenţele constatate în cadrul matricei, astfel încât să se verifice totalurile pentru stările considerate, pe orizontală şi pe verticală.

         II * Se calculează matricea tranzitorie (2) care exprimă modificarea structurii indicatorului complex în anul 3 comparativ cu anul 2:

            ş. a. m. d.

         III * Fiind cunoscute matricele tranzitorii succesive, în etapa următoare a calculelor se determină matricea tranzitorie totală prin însumarea elementelor din matricile tranzitorii secvenţiale.

         IV * Se calculează matricea probabilităţilor tranzitorii prin raportarea fiecărui element de pe linie la totalul liniei (pentru a creşte precizia proiecţiei rezultatele raporturilor vor fi consemnate cu cel puţin cinci zecimale).

         V * Proiecţia structurii indicatorului complex în anul viitor, se calculează înmulţind transpusa matricei probabilităţilor tranzitorii cu vectorul mărimilor relative de structură din ultimul an al perioadei analizate.

 

Analiza ritmicităţii

 

         Realizarea activităţilor economice într-un ritm cât mai uniform pe tot parcursul anului prezintă o importanţă deosebită pentru asigurarea unui flux al veniturilor relativ constant care să permită atât acoperirea financiară a cheltuielilor necesitate de continuitatea activităţilor economice şi în primul rând pentru exploatare (activitatea de bază) cât şi pentru obţinerea unui excedent stimulativ şi sistematic al rezultatului exploatării.

         Analiza ritmicităţii activităţilor economice se poate efectua prin aplicarea unuia din următoarele procedee:

         – procedeul grafic de urmărire zilnică a volumului fizic sau valoric de producţie, comercializare sau de prestare a serviciilor;

            – procedeul indicilor de îndeplinire a programului economic pe diviziuni de timp în cadrul unei perioade date (pe luni în cadrul trimestrului, pe decade în cadrul lunii, pe zile în cadrul lunii sau al decadei);

            – procedeul comparării ponderilor calculate pe diviziuni de timp pentru indicatorii fizici sau valorici realizaţi cu ponderile programate sau optime, în cadrul unei perioade date;

            – procedeul energiei informaţionale;

procedeul coeficientului de variaţie;

         – procedeul coeficientului de ritmicitate.

 

Analiza cifrei de afaceri

Modele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul activităţilor productive

            În acest sens, avem în vedere următoarele modele:

a) – ; b) – ; c) – ;

d) – ; e) – ; f) – ;

g) –  , în care s-au folosit notaţiile:

CA = cifra de afaceri;

N = numărul mediu al personalului ;

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe; 

Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic analizat;

Q = producţia exerciţiului; 

Qm = producţia marfă fabricată; 

Ac = valoarea medie a activelor circulante;

S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.

Modele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de prestări servicii

a). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti, a duratei medii a 

 sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.

            În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist se are în vedere următorul model determinist-factorial:

         Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri  

           Felul modificării       Modificarea absolută a cifrei de afaceri 
Modificarea totală a cifrei de afaceri

 din care: 

 

 

-influenţa modificării numărului de turişti             
-influenţa modificării duratei medii a sejurului             
-influenţa modificării veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist             

b). Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării unor indicatori care exprimă modul de utilizare a capacităţii de cazare.

         Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest caz folosind următoarea relaţie deterministă:

           , în care:

                 Le – capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile existente;

                    – coeficientul de disponibilizare a capacităţii de cazare existente;

                       Lz – capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în locuri-zile active;

                    – coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active;

                   – veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.

         Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt sistematizate în tabel

Model de analiză factorială a cifrei de afaceri

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de afaceri

    din care:

 

 

– influenţa modificării capacităţii de cazare existentă  

– influenţa modificării gradului de disponibilizare a capacităţii de cazare existente  

– influenţa modificării gradului de utilizare a capa- cităţii de cazare active  

– influenţa modi-ficării veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist  

 

 

c). Analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist în cazul activităţilor complexe.

            Activitatea prestatoare de servicii turistice este de obicei o activitate complexă formată din subactivităţi care au o contribuţie diferită la realizarea veniturilor totale. Privită din acest punct de vedere, analiza veniturilor medii pentru o zi-turist pe ansamblul activităţilor se efectuează pe baza modelului factorial din tabelul 18 care permite calculul influenţei modificării structurii numărului de zile-turişti (clienţi) pe  subactivităţi precum şi a influenţei modificării veniturilor medii care revin la o zi-turist (client) pe subactivităţi.

Model privind analiza factorială a veniturilor medii pentru o zi-turist

Felul modificării Modificarea absolută a veniturilor  (încasărilor) medii pentru o zi-turist
Modificarea totală a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist

 din care:

  
– influenţa modificării structurii numărului de zile-turişti pe subactivităţi    
– influenţa modificării veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist pe subactivităţi    

În modelul din tabelul 18 au fost utilizate următoarele notaţii:

 – veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist cuprinzând toate subactivităţile;

 – venitul aferent unei zile-turist pe subactivităţi;

 – structura numărului total de zile-turişti pe subactivităţi.

        

d). Analiza factorială a cifrei de afaceri (venitului brut) din transportul mărfurilor prin prisma modificării indicatorilor care exprimă utilizarea mijloacelor de transport auto

Agenţii economici care au ca obiect al activităţii prestarea serviciilor de transport, în general şi de transport a mărfurilor cu mijloace auto în special, prezintă particularităţi organizatorice şi funcţionale care îşi pun amprenta asupra metodologiei analizei economico-financiare conferindu-i, din acest punct de vedere, o anumită specificitate.

Un model de analiză factorială cu un caracter complex care surprinde influenţa principalilor factori care explică modificarea cifrei de afaceri, de la o perioadă de timp la alta, se bazează pe următoarea relaţie factorial-deterministe:

            Notaţiile folosite pentru simbolizarea indicatorilor economici consideraţi în acest sistem factorial au următoarele semnificaţii:

CA – cifra de afaceri sau venitul brut obţinut din prestarea serviciilor de transport a mărfurilor aferente grupului sau categoriei de mijloace de transport auto la care se referă analiza;

Mza – maşini-zile active;

vz – cifra de afaceri (venitul brut) care revine în medie la o maşină-zi activă, ;

Pinv – parcul mediu inventar al mijloacelor de transport auto (Se are în vedere un parc auto omogen din punct de vedere constructiv, al capacităţii de transport şi al destinaţiei);

Z – numărul de zile calendaristice al perioadei pentru care se face calculul, de regulă un an;

CUP – coeficientul utilizării parcului inventar de mijloace de transport auto, ;

Mzi – maşini-zile inventar de care dispune o unitate de transport într-o anumită perioadă de timp, la nivelul timpului calendaristic, de regulă un an;

vh – tariful mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră);

nh – numărul de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de transport auto activ;

vkm – tariful mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.);

PMZ – parcursul mediu zilnic al unui mijloc de transport auto, exprimat în kilometrii distanţă parcursă de un vehicul în medie într-o zi.

         În condiţiile relaţiei factorial-deterministe enunţate modelul de analiză factorială a dinamicii cifrei de afaceri are următoarea configuraţie:

            Modificarea totală a cifrei de afaceri,

            , din care:

a)      influenţa modificării numărului de maşini-zile active,

                             , din care:

a.1.) influenţa modificării numărului de maşini-zile inventar,

a.2.) influenţa modificării coeficientului de utilizare a parcului inventar de mijloace de transport auto,

b)      influenţa modificării cifrei de afaceri (venitului brut) care revine în medie la o maşină-zi activă;

                             , din care:

b.1.) influenţa modificării numărului de ore prestate în medie pe zi de un mijloc de transport auto activ,

 b.2.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pe unitate de timp (lei/oră),

b.3.) influenţa modificării parcursului mediu zilnic al unui mijloc de transport auto,

             b.4.) influenţa modificării tarifului mediu perceput pentru un kilometru parcurs (lei/Km.),

          Relaţiile de recurenţă care pot fi precizate în contextul aplicării acestui model de analiză factorială, sunt:

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor economici principali.

 

            Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu factorii economici principali (primari) de realizare a activităţii productive, de comercializare sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de muncă) şi factorii materiali constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi resursele materiale şi energetice consumate (activele circulante materiale consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin prisma unei componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri Contribuţia procentuală a factorilor la formarea ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de afaceri

     din care:

   
– influenţa modificării numărului mediu al personalului    
– influenţa modificării productivităţii muncii    

Notaţiile utilizate în tabel, au următoarea semnificaţie:

               – productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri care revine la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea sau prestarea serviciilor;

             N – numărul mediu al personalului.

 

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri Contribuţia procentuală a factorilor la formarea ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de afaceri

     din care:

    
– influenţa modifi- cării valorii medii a mijloacelor fixe    
– influenţa modifi- cării eficienţei utilizării mijloacelor fixe    

         Semnificaţia notaţiilor:

              Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea rămasă neamortizată;

             Mfi – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de inventar, pe baza mediei cronologice,

             Mf (1.I) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;

             Mf (31.XII) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31 decembrie;

             Mfi (1.I) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;

             Mfi (1.II) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie;

             ş.a.m.d.

              – eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra de afaceri care revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.

Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma

resurselor materiale şi energetice consumate

Felul modificării Modificarea absolută

 a cifrei de afaceri

Contribuţia procentuală a factorilor la formarea ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de afaceri

      din care:

     
– influenţa modifi- cării consumului total de resurse materiale şi energetice    
– influenţa modifi- cării eficienţei utilizării resurselor materiale şi energetice    

În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:

                CM – valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de realizare a produselor, comercializare sau prestare a serviciilor;

              – eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice exprimată prin cifra de afaceri care revine la 1 leu resurse consumate.

            Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici principali (primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi a eficienţei utilizării acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate, oferă concluzii sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim tipul de activitate desfăşurată de agentul economic studiat. Este semnificativ, în acest sens, să analizăm situaţia prin prisma următoarelor comparaţii:

         Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor de tip calitativ [  şi ] sunt superioare modificărilor explicate prin factorii de tip cantitativ [  şi ] se apreciază că activitatea agentului economic are un curs preponderent intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al cheltuielilor de exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare.

         Evident, că în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei de afaceri prin participarea unui volum sporit al factorilor economici principali (primari) se motivează concluzia că activitatea pe care o desfăşoară agentul economic este de tip extensiv.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune

         Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit analize de detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa modificării următorilor factori:

                                   – producţia exerciţiului (Q),

                              – proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului ,

                              – proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,

                    când se utilizează relaţia: 10)

                                   – cifra de afaceri (CA),

                              – proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri  ,

                               – proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,

                    când se utilizează relaţia: 20) ; sau,

                                   – volumul fizic al cifrei de afaceri(q),

                                          din care:

                                    – influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri ( ),

                                        (  – indicele dinamicii volumului fizic al cifrei de afaceri),

                                    – influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri (s),

                             – preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile prestate (p),

                             – costurile complete unitare (c),

                    când se utilizează relaţia: 30) ,

                               în care:  = CA – cifra de afaceri,

                                             = C – cheltuielile aferente cifrei de afaceri.

          Relaţia 10) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu activitate productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care prestează servicii. Relaţia 30) poate fi aplicată la orice tip de unitate economică.

Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10), rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma modificării factorilor de influenţă, se referă la mărimea aferentă producţiei exerciţiului. Obţinerea practică a acestei sume se realizează pe baza informaţiilor sistematizate în “Contul de profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau, printr-un calcul analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat.

         Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o soluţie suficient de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă. Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului se determină, în aceste condiţii, astfel:

 

S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă între veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă producţia exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare

În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 30), rezultatul din exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma factorilor care au determinat modificarea acestuia, se referă la mărimea aferentă cifrei de afaceri, iar calculul sumei respective are la bază acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:

 

            Notă: Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în relaţiile factorial-deterministe considerate se are în vedere că „Re” are semnificaţia expusă, după caz.

Dacă se optează pentru o analiză factorială a dinamicii rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri, pe baza relaţiei 30), sistemul de calcule necesar cuantificării factorilor de influenţă, menţionaţi, este prezentat în tabel.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri (pe baza relaţiei 30)

Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri
Modificarea totală a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri

     din care:

 
– influenţa modificării volumului fizic al cifrei de afaceri

  din care:

         – influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri

         – influenţa modificării                    structurii fizice a cifrei de             afaceri

 

 

 

– influenţa modificării preţurilor de livrare sau a tarifelor unitare pentru serviciile de piaţă prestate  
– influenţa modificării costurilor complete unitare  

 

Modele particulare de analiză a rezultatului din exploatare în cazul activităţilor de prestări servicii

         În cazul activităţilor specifice care se referă la subactivitatea turistică de cazare hotelieră metodologia de analiză factorială a rezultatului din exploatare poate fi abordată folosind trei modele.

            Modelul ”1” ia în considerare următoarea relaţie factorială:

                              în care:

                   Re – rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;

          va – valoarea adăugată care revine la o zi-turist;

              – rezultatul din exploatare care revine la 1 leu valoare adăugată (proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată).

Analiza factorială a rezultatului din exploatare

(Modelul ”1”)

Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului din exploatare
Modificarea totală a rezultatului din exploatare

      din care:

 
– influenţa modificării numărului de zile-turişti   
– influenţa modificării valorii adăugate care revine la o zi-turist   
– influenţa modificării rezultatului din exploatare care revine la 1 leu valoare adăugată   

Modelele “2” şi “3” pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare au în vedere o detaliere a indicatorilor de gestiune pe categorii de confort conform următoarelor relaţii factorial-deterministe.

 

Modelul ”2”:

        în care:

    – structura numărului total de zile-turişti pe categorii de confort de cazare;

   Kua – coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare activă (disponibilă);

    – rezultatul din exploatare care revine la o zi-turist pe categorii de confort de cazare;

    – rezultatul din exploatare care revine în medie la o zi-turist pentru toate categoriile de confort.

Modelul ”3”:

        în care:

    – structura cifrei de afaceri pe categorii de confort de cazare;

    – venitul (cifra de afaceri) care revine în medie la o zi-turist;

    – rezultatul din exploatare care revine la 1 leu cifră de afaceri pe categorii de confort de cazare;

    – rezultatul din exploatare care revine în medie la 1 leu cifră de afaceri pentru toate categoriile de confort.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare care revine la un salariat

         Eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi dimensionată într-o formă globală prin indicatorul ”Rezultatul din exploatare care revine la un salariat” (Res) a cărui mărime exprimă, în mod sintetic, influenţa unei palete largi de factori, oferindu-ne, totodată, şi posibilitatea metodologică de a individualiza şi a cuantifica aceste influenţe.

            Relaţiile factorial-deterministe care evidenţiază aceste aspecte stau la baza formalizării a două modele principale de analiză:

            – “Modelul 1”

– “Modelul 2”

              în care:

   –  rata rentabilităţii vânzărilor,

   – rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri,

   – cifra de afaceri,

   – cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri,

  N – numărul mediu al personalului (salariaţilor),

  – productivitatea muncii, exprimată prin indicatorul “Cifra de afaceri care revine la un salariat”.

         Se remarcă, de asemenea, că relaţia pe baza căreia se construeşte modelul 1 poate fi dezvoltată, în continuare, prin folosirea unor modele de analiză factorială care se referă la cifra de afaceri, pentru a surprinde influenţa şi a altor factori care privesc utilizarea mijloacelor fixe, a activelor circulante sau a resurselor materiale şi energetice. În timp ce relaţia aferentă modelului 2 de analiză poate fi extinsă prin luarea în consideraţie a factorilor care explică modificarea productivităţii muncii cum ar fi:

–  – valoarea medie a mijloacelor fixe care revine la un salariat (gradul de înzestrare tehnică a muncii) şi

–  – cifra de afaceri realizată la un leu mijloace fixe (eficienţa utilizării mijloacelor fixe)

            Modalitatea de analiză factorială a rezultatului din exploatare, aferent cifrei de afaceri, care revine la un salariat conform ”Modelului 1” are următoarea configuraţie:

            – modificarea totală a rezultatului din exploatare care revine la un salariat,

              , din care:

                     a – influenţa modificării numărului mediu al personalului,

                     b – influenţa modificării cifrei de afaceri,

                     c – influenţa modificării ratei rentabilităţii vânzărilor,

                       , din care:

                                c1 – influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri,

                                 c2  – influenţa modificării preţurilor de livrare sau a tarifelor unitare pentru serviciile prestate,

   c3 – influenţa modificării costurilor complete unitare,

            Relaţiile de recurenţă care pot fi scrise sunt următoarele:

Analiza cheltuielilor aferente activităţii economice

         Cheltuielile agenţilor economici sunt departajate în funcţie de destinaţia lor în trei categorii, după cum rezultă din conţinutul contului de profit şi pierdere, la care se adaugă impozitul pe profit ca un element a cărui mărime este determinată prin act normativ, astfel:

            a) Cheltuieli de exploatare, ocazionate, în principal, cu consumarea factorilor fundamentali care facilitează desfăşurarea unei activităţi economice: cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; energie şi apă; cheltuieli privind mărfurile; alte cheltuieli materiale; ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor şi venituri din fondul comercial negativ); ajustarea valorii activelor circulante (diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind creanţe şi debitori diverşi şi respectiv, provizioanele pentru deprecierea activelor circulante); cheltuieli cu personalul (salarii şi cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială); cheltuieli privind prestaţiile externe (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli cu alte servicii executate de terţi); alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate; ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.

 b) Cheltuieli financiare, constituite din ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe legate de participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind sconturile acordate clienţilor, debitorilor sau băncilor);

c) Cheltuieli extraordinare reprezentate prin acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a unităţii patrimoniale, sunt constituite din cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare (pierderi din calamităţi şi exproprieri de active);

d) impozitul pe profit.

În cadrul cheltuielilor grupate după destinaţia lor, preponderente sunt cheltuielile de exploatare, respectiv a cheltuielilor ocazionate cu desfăşurarea activităţii economice de bază care dau şi măsura cheltuielilor totale efectuate de un agent economic pentru a produce, a comercializa sau pentru a presta servicii. Cheltuielile financiare şi cele extraordinare se deduc din rezultatele finale ale unităţii, fără a se repartiza însă pe subactivităţi sau pe unităţi fizice de produse fabricate sau servicii prestate.

         Pentru a analiza şi interveni operativ prin măsuri de corecţie atât asupra nivelului total al cheltuielilor aferente activităţii economice în ansamblul lor cât şi asupra cheltuielilor ce revin subactivităţilor componente, este necesar să funcţioneze în mod corect sistemul de evidenţă contabilă, să se înregistreze, la timp şi în totalitatea lor cheltuielile aferente exerciţiului financiar.

         Clasificarea cheltuielilor după natura lor are la bază conţinutul economic al respectivelor cheltuieli şi se foloseşte la elaborarea bugetului activităţii de trezorerie al agentului economic, stând în acelaşi timp la baza analizei economico-financiare a rezultatelor finale sau de bilanţ.

            În acest caz sunt evidenţiate următoarele grupe:

            a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea materialelor directe consumate, salarii directe, contribuţia la fondul pentru asigurări sociale şi protecţia socială aferentă salariilor directe şi alte cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităţilor operative (secţie de producţie, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.);

         b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli cunoscute şi sub denumirea de „cheltuieli comune ale subactivităţii”, sau „cheltuieli comune ale secţiilor”, care nu pot fi localizate în mod direct pe unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat şi cuprinde cheltuielile ocazionate cu întreţinerea şi repararea mijloacelor fixe, energia, combustibilii, apa şi alte cheltuieli globale efectuate pentru exploatare, pe feluri de activităţi, exclusiv cele de desfacere şi cele de administraţie care sunt evidenţiate distinct;

            c) Cheltuieli de desfacere angajate pentru asigurarea condiţiilor de desfăşurare a vânzării producţiei sau a mărfurilor;

            d) Cheltuieli generale de administraţie efectuate pentru administrarea şi conducerea unităţii patrimoniale în ansamblul ei.

            Clasificarea cheltuielilor după natura lor facilitează calculul costului unitar al produselor fabricate şi a serviciilor prestate .

            Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte aferente, determinate raţional ca fiind legate de produsele fabricate şi serviciile prestate, formează „costul de producţie” al acestora sau „costul prestaţilor de servicii”. Se precizează astfel că, cheltuielile de desfacere, cheltuielile generale de administraţie, inclusiv cele financiare şi extraordinare, sunt costuri ale perioadei, care de regulă nu se includ în costul de producţie sau în costul de realizare al serviciilor prestate, dar se reflectă în final în rezultatul exerciţiului.

         Suma cheltuielilor directe, indirecte, a cheltuielilor de desfacere şi a cheltuielilor generale de administraţie formează “costul complet de producţie” sau “costul complet al serviciilor prestate”.

            O utilitate distinctă pentru analiza economico-financiară o constituie clasificarea cheltuielilor pe baza criteriului dependenţei mărimii acestora de volumul producţiei sau de volumul serviciilor prestate, care justifică în consecinţă constituirea următoarelor două grupe:

            a) Cheltuieli variabile.

         Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie şi variabile în sumă totală, proporţional cu volumul de activitate la care se referă.

         Elementele de cheltuieli care corespund acestor însuşiri sunt: cheltuielile directe în totalitate şi parţial cheltuielile indirecte (consumurile de energie şi combustibili efectuate în scopuri tehnologice) şi de asemenea, în mod parţial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime este dependentă de volumul vânzărilor.

            b) Cheltuieli fixe sau convenţional-constante.

            Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent de creşterea sau diminuarea volumului producţiei sau al prestaţiilor şi în aceste condiţii cheltuielile convenţional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie, în funcţie de modificarea volumului de activitate.

         Potrivit acestor însuşiri, cheltuielile fixe au în componenţa lor o parte din cheltuielile indirecte aferente activităţii economice (amortizările şi provizioanele; salariile, contribuţia pentru asigurări sociale şi protecţia socială a personalului indirect productiv; cheltuielile de întreţinere şi reparaţii; impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate; alte cheltuieli indirecte pentru exploatare), precum şi o parte din cheltuielile de desfacere, care nu depind de volumul producţiei sau al prestaţiilor efectuate, şi în totalitate cheltuielile generale de administraţie.

Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

 

         Scrierea analitică a relaţiei de calcul a indicatorului cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri evidenţiază şi factorii de gradul I care influenţează mărimea acestuia (structura fizică a cifrei de afaceri, costurile unitare complete şi preţurile sau tarifele unitare), astfel:

                           în care:

 – reprezintă cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente activităţilor economice;

          – reprezintă cifra de afaceri totală;

q – volumul fizic pe tipuri de activităţi (produse şi servicii);

c – costul complet pe unitate fizică de produs sau serviciu;

p – preţul sau tariful unitar al produselor sau serviciilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: